neutrin

NEUTRÍNO, neutrino, s. m. (Fiz.) Particulă elementară neutră, stabilă, cu masa neglijabilă. [Pr.: ne-u-] – Din fr., engl. neutrino, germ. Neutrino.

NEUTRÍNO s. m. (Fiz.) Particulă elementară neutră, stabilă, cu masa foarte mică. [Pr.: ne-u-] – Din fr., engl. neutrino, germ. Neutrino.

!neutríno (ne-u-tri-) s. m., art. neutrínoul; pl. neutríno

neutríno s. m. (sil. -tri-)

NEUTRÍN s.m. (Fiz.) Particulă elementară stabilă fără sarcină electrică și cu masă mai mică decât cea a electronului. [Var. neutrino s.m. / < fr., it. neutrino].

NEUTRÍNO s.m. v. neutrin.

neutríno s. m. Particulă elementară fără sarcină electrică și cu masa mai mică decât cea a electronului. (< fr. neutrino)

NEUTRÍNO m. Particulă elementară stabilă, neutră, având masa de repaus nulă sau aproape nulă. [Sil. ne-u-] /<fr., engl. neutrino, germ. Neutrino

neutríno s. (fiz.) Particulă electric neutră foarte ușoară ◊ „În Uniunea Sovietică, prinde viață un important proiect astronomic – o stație neutrino. Într-un tunel uriaș săpat în munte se va instala un puternic telescop neutrinomezonic, instalație unică în lume pentru înregistrarea particulelor neutrino.” R.l. 5 II 77 p. 6 (din fr., it., engl. neutrino; DTP; DEX; DN3)

NEUTRÍN (NEUTRÍNO) (< fr., engl., germ.) s. m. (FIZ.) Particulă elementară din clasa leptonilor, neutră din punct de vedere electric, stabilă, cu masa neglijabilă (aproape nulă) și spinul 1/2. Interacționează foarte slab cu alte particule, având o mare putere de pătrundere. Se cunosc trei tipuri de n.: electronic (νe), miuonic (νμ) și tau n. (ντ), având fiecare antiparticula respectivă (νe, νμ, ντ). Fizicianul W. Pauli a emis (1931) ipoteza existenței n., iar E. Fermi a introdus (1933) denumirea de n. pentru particula descoperită experimental între 1953 și 1956 de către fizicienii F. Reines și K. Kohen. În prezent se fac cercetări intense în S.U.A., Europa și Japonia pentru determinarea proprietăților, inclusiv a masei n.