nesărat

NESĂRÁT, -Ă, nesărați, -te, adj. 1. Care nu conține sare (îndeajuns). 2. Fig. (Despre oameni sau despre manifestări ale lor; spec. despre vorbe, glume) Fără spirit, fără haz, fără farmec, anost, fad, searbăd; p. ext. (despre manifestările oamenilor) fără conținut, fără sens, prostesc. – Pref. ne- + sărat.

NESĂRÁT, -Ă, nesărați, -te, adj. 1. Care nu conține (în cantitate suficientă) sare. 2. Fig. (Despre oameni sau despre manifestări ale lor; spec. despre vorbe, glume) Fără spirit, fără haz, fără farmec, anost, fad, searbăd; p. ext. (despre manifestările oamenilor) fără conținut, fără sens, prostesc. – Ne- + sărat.

NESĂRÁT, -Ă, nesărați, -te, adj. 1. Care nu conține sare îndeajuns sau care e lipsit cu totul de sare. 2. Fig. Fără spirit, fără sens; plicticos, insipid, anost, searbăd. Zbîrnîie toți, din dible sparte, Un cîntec vechi și nesărat! VLAHUȚĂ, P. 54. Să nu caști cînd înșiră cuvinte nesărate. NEGRUZZI, S. II 253.

nesărát adj. m., pl. nesăráți; f. nesărátă, pl. nesăráte

nesărát adj. m., pl. nesăráți; f. sg. nesărátă, pl. nesăráte

NESĂRÁT adj. 1. dulce. (Brânză ~.) 2. (reg.) searbăd. (O mâncare ~.)

NESĂRÁT adj. v. anost, neinteresant, plicticos, plictisitor.

Nesărat ≠ sărat

nesărat a. 1. fără sare; 2. fig. searbăd.

nesărát, -ă adj. Fără sare. Fig. Fad, plicticos, sarbăd: vorbă nesărată. Adv. A vorbi nesărat.

NESĂRAT adj. 1. dulce. (Brînză ~.) 2. (reg.) searbăd. (O mîncare ~.)

nesărat adj. v. ANOST. NEINTERESANT. PLICTICOS. PLICTISITOR.

nesărat, -ă, nesărați, -te adj. 1. (d. oameni) lipsit de simțul umorului, plictisitor 2. (d. glume) lipsit de haz, anost