nerozie

NEROZÍE, (2) nerozii, s. f. 1. Faptul de a fi nerod (1); prostie, neghiobie, stupiditate. 2. Vorbă sau faptă de nerod (1); faptă prostească; neghiobie (2); (cu sens atenuat) lucru lipsit de seriozitate, de importanță; fleac; p. ext. aberație, absurditate. – Nerod + suf. -ie.

NEROZÍE, (2) nerozii, s. f. 1. Faptul de a fi nerod (1); prostie, neghiobie, stupiditate. 2. Vorbă sau faptă de nerod (1); faptă prostească; neghiobie (2); (cu sens atenuat) lucru lipsit de seriozitate, de importanță; fleac; p. ext. aberație, absurditate. – Nerod + suf. -ie.

NEROZÍE, nerozii, s. f. 1. Prostie, neghiobie. Ochii lui erau plini de o superstițioasă nerozie. EMINESCU, N. 39. Deșertăciunea face pre oameni să-și sape nerozia în piatră. NEGRUZZI, S. I 315. Prostia și nerozia Se rudesc cu nebunia. PANN, P. V. I 80. 2. (Concretizat) Faptă prostească; greșeală. Abia acum îmi dau seama că fac o nerozie. SAHIA, N. 25.

nerozíe s. f., art. nerozía, g.-d. art. nerozíei; pl. nerozíi, art. nerozíile

nerozíe s. f., art. nerozía, g.-d. art. nerozíei; pl. nerozíi, art. nerozíile

NEROZÍE s. v. prostie.

NEROZÍE ~i f. 1) Caracter nerod. 2) Faptă sau vorbă de om nerod. /nerod + suf. ~ie

nerozie f. 1. starea nerodului; 2. vorbă sau faptă neroadă.

nerozíe f. (d. nerod). Defectu de a fi nerod, purtare de nerod. – În Olt., Trans. nă-.

NEROZIE s. 1. nătîngie, neghiobie, prostie, stupiditate, stupizenie, (rar) nătîngeală, netoție, tonție, (franțuzism rar) sotiză, (înv. și reg.) nătărăie, (înv.) nărozenie, (fam.) zevzecie. (E de-o ~ proverbială.) 2. dobitocie, imbecilitate, neghiobie, prosteală, prostie, tîmpenie, (înv.) prostime. (~ unei persoane.) 3. gogomănie, nătîngie, neghiobie, nesocotință, prostie, stupiditate, (rar) netoție, (înv. și reg.) nătărăie. (Mare ~ a spus.) 4. dobitocie, idioțenie, idioție, imbecilitate, inepție, neghiobie, prostie, stupiditate, stupizenie, tîmpenie, (înv.) prostăticie. (Ce e ~ asta?)