nepăsare

NEPĂSÁRE s. f. 1. Lipsă de griji, de frământări; situație, stare în care se află cel lipsit de griji, de frământări. ◊ Loc adv. (Pop.) În nepăsare = nepăsător, vesel. 2. Lipsă de interes față de ceea ce se petrece în jur; indiferență, indolență, apatie; pasivitate. – Pref. ne- + păsare.

NEPĂSÁRE s. f. 1. Lipsă de griji, de frământări; situație, stare în care se află cel lipsit de griji, de frământări. ◊ Loc. adv. (Pop.) În nepăsare = nepăsător, vesel. 2. Lipsă de interes față de ceea ce se petrece în jur; indiferență, indolență, apatie; pasivitate. – Ne- + păsare.

NEPĂSÁRE s. f. Faptul de a fi nepăsător, lipsă de interes și de grijă, indiferență. V. lenevie. Moșul privea toate cu o nepăsare de gheață. SADOVEANU, O. VI 106. Urmă să citească, luînd un aer din ce în ce mai pronunțat de nepăsare. BASSARABESCU, S. N. 146. Am priceput că e nemulțumit de nepăsarea publicului. VLAHUȚĂ, O. A. 227. ◊ Loc. adv. Cu nepăsare = în mod nepăsător, fără grijă, fără atenție. Ivan leagă turbinca la gură ca nepăsare ș-o anină într-un copac. CREANGĂ, O. A. 211.

nepăsáre s. f., g.-d. art. nepăsắrii

nepăsáre s. f., g.-d. art. nepăsării

NEPĂSÁRE s. 1. v. indiferență. 2. v. dezinteres. 3. flegmă, impasibilitate, indiferență. (Ce e această ~ la el?)

Nepăsare ≠ grijă

NEPĂSÁRE f. 1) Lipsă de interes; indiferență; dezinteres. 2) Stare a celui lipsit de frământări. /ne- + păsare

nepăsare f. indiferență.

nepăsáre f. Indiferență. Negligență.

NEPĂSARE s. 1. apatie, delăsare, indiferență, indolență, inerție, insensibilitate, pasivitate, placiditate, tembelism, (livr.) impasibilitate, prostrație, (rar) indiferentism, neîngrijire, pasivism, (înv.) negrijă, negrijință, tembelîc, (grecism înv.) adiaforie, (fig.) răceală. (Stare de ~.) 2. dezinteres, dezinteresare, indiferență. (De o ~ condamnabilă.) 3. flegmă, impasibilitate, indiferență. (Ce e această ~ la el?)