neprețuit

NEPREȚUÍT, -Ă, neprețuiți, -te, adj. 1. Care nu este sau nu poate fi prețuit, calculat, apreciat; incalculabil; p. ext. foarte prețios, foarte valoros; inestimabil. 2. Față de care cineva simte o afecțiune deosebită; foarte scump, foarte drag. – Pref. ne- + prețuit.

NEPREȚUÍT, -Ă, neprețuiți, -te, adj. 1. Care nu este sau nu poate fi prețuit, calculat, apreciat; incalculabil; p. ext. foarte prețios, foarte valoros; inestimabil. 2. Față de care cineva simte o afecțiune deosebită; foarte scump, foarte drag. – Ne- + prețuit.

NEPREȚUÍT, -Ă, neprețuiți, -te, adj. De mare preț, foarte valoros. Pergamente și colecții vechi, neprețuite. CAMIL PETRESCU, V. 7. Lecțiunile neprețuite ce ascultam... cine ar putea să ți le spună! GALACTION, O. I 247. Bravo! ești un tînăr neprețuit pentru comisioane! ALECSANDRI, T. I 272. Zile neprețuite ale copilăriei. ALEXANDRESCU, M. 113. ♦ (Substantivat) Drag, scump. Neprețuita! șopti el, uitîndu-să lă ea. EMINESCU, N. 72.

neprețuít (ne-pre-) adj. m., pl. neprețuíți; f. neprețuítă, pl. neprețuíte

neprețuít adj. m. (sil. -pre-), pl. neprețuíți; f. sg. neprețuítă, pl. neprețuíte

NEPREȚUÍT adj. v. inestimabil.

Neprețuit ≠ prețuit

NEPREȚUÍT ~tă (~ți, ~te) (negativ de la prețuit) 1) Care este foarte prețios; de mare valoare. 3) și substantival (despre persoane) Care se bucură de afecțiunea deosebită a cuiva; foarte drag; foarte scump. /ne- + prețuit

neprețuit a. ce nu poate fi prețuit, inapreciabil.

neprețuít, -ă adj. Care nu e prețuit. Inestimabil. Adv. Neprețuit de bun.

NEPREȚUIT adj. inapreciabil, inestimabil, neestimabil, (înv.) nestimat. (De o valoare ~.)