nemilă

NEMÍLĂ s. f. (Rar) Lipsă de milă1; cruzime; p. ext. caracter al celui nemilos; duritate, asprime. – Pref. ne- + milă1.

NEMÍLĂ s. f. (Rar) Lipsă de milă1; cruzime; p. ext. caracter al celui nemilos; duritate, asprime. – Ne- + milă1.

NEMÍLĂ s. f. (Rar) Lipsă de milă, cruzime, strășnicie. Bâtrînul duhovnic, în nemila jurămîntului său, n-a știut că, închizînd o cale, deschide alta alături. POPA, V. 39. Pîn’ la omul care-n viața-i n-a gustat de nicăiri Decît despreț și nemilă, batjocură și loviri! HASDEU, R. V. 73.

nemílă (rar) s. f., g.-d. art. nemílei

nemílă s. f., g.-d. art. nemílei

NEMÍLĂ s. v. asprime, barbarie, brutalitate, cruzime, ferocitate, neîndurare, neomenie, răutate, sălbăticie, violență, vitregie.

nemílă f., pl. e. Vechĭ. Lipsă de milă (Cost. 1, 289).

nemilă s. v. ASPRIME. BARBARIE. BRUTALITATE. CRUZIME. FEROCITATE. NEÎNDURARE. NEOMENIE. RĂUTATE. SĂLBĂTICIE. VIOLENȚĂ. VITREGIE.