neliniștit

NELINIȘTÍ, neliniștesc, vb. IV. Refl. și tranz. A-și pierde sau a face să-și piardă liniștea sufletească, a (se) umple de neliniște; a (se) tulbura, a (se) frământa, a (se) îngrijora. – Din neliniștit (derivat regresiv).

NELINIȘTÍT, -Ă, neliniștiți, -te, adj. Care nu este liniștit; care se mișcă, se agită, se frământă (continuu), care nu stă locului; cuprins de agitație, de frământare, de neastâmpăr; agitat, tulburat. – Pref ne- + liniștit.

NELINIȘTÍ, neliniștesc, vb. IV. Refl. și tranz. A-și pierde sau a face să-și piardă liniștea sufletească, a (se) umple de neliniște; a (se) tulbura, a (se) frământa, a (se) îngrijora. – Din neliniștit (derivat regresiv).

NELINIȘTÍT, -Ă, neliniștiți, -te, adj. Care nu este liniștit; care se mișcă, se agită, se frământă (continuu), care nu stă locului; cuprins de agitație, de frământare, de neastâmpăr; agitat, tulburat. – Ne- + liniștit.

NELINIȘTÍ, neliniștesc, vb. IV. Tranz. A lipsi de liniște, a umple de neliniște, a tulbura, a îngrijora. Pentru a neliniști în somnul dimineții pe toți oaspeții. La TDRG.

NELINIȘTÍT, -Ă, neliniștiți, -te, adj. Care nu este liniștit, care este frămîntat (de griji), tulburat. Căuta în dreapta și în stînga, neliniștit. DUMITRIU, N. 155. Viața e neliniștită ca apa călătoare. SADOVEANU, O. I 504. Pe cît de neliniștit era el... pe atît de calm eram eu. CAMIL PETRESCU, U. N. 35. ♦ Agitat. Pe jos umblau neliniștiți niște gîndaci negri, speriați de lumina lămpii. DUMITRIU, P. F. 43.

neliniștí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. neliniștésc, imperf. 3 sg. nelinișteá; conj. prez. 3 să nelinișteáscă

neliniștí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. neliniștésc, imperf. 3 sg. nelinișteá; conj. prez. 3 sg. și pl. nelinișteáscă

NELINIȘTÍ vb. 1. v. îngrijora. 2. a (se) alarma, a (se) frământa, a (se) intriga, a (se) îngrijora, a (se) speria, a (se) tulbura, (livr.) a (se) impacienta, (reg.) a (se) îngrija, (înv.) a (se) îngriji, a (se) lărmui. (Îl ~ întârzierea lui.) 3. v. agita. 4. v. păsa. 5. (MED.) (livr.) a angoasa.

NELINIȘTÍT adj. 1. v. îngrijorat. 2. alarmat, intrigat, îngrijorat, (livr.) impacient, impacientat, (înv.) îngrijit. (Om ~.) 3. v. zbuciumat.

A se neliniști ≠ a se domoli

Neliniștit ≠ calm, liniștit

A NELINIȘTÍ ~ésc tranz. A face să se neliniștească; a îngrijora. /Din neliniștit

A SE NELINIȘTÍ mă ~ésc intranz. A-și pierde liniștea; a intra la griji; a se agita; a se frământa; a se îngrijora. /Din neliniștit

neliniștit a. fără liniște.

neliniștít, -ă adj. Fără liniște, agitat.

NELINIȘTI vb. 1. a se îngrijora, a se teme, (înv.) a se griji. (Nu trebuie să te ~ de soarta mea.) 2. a (se) alarma, a (se) frămînta, a (se) intriga, a (se) îngrijora, a (se) speria, a (se) tulbura, (livr.) a (se) impacienta, (reg.) a (se) îngrija, (înv.) a (se) îngriji, a (se) lărmui. (Îl ~ întîrzierea lui.) 3. a se agita, a se frămînta, a se zbuciuma, a se zvîrcoli, (Mold. și Bucov.) a se cioșmoli. (Nu te mai ~ atîta!) 4. a se îngrijora, a-i păsa, a se sinchisi, (prin Mold.) a bindisi. (Nu se ~ de nimeni și de nimic.)

NELINIȘTIT adj. 1. îngrijorat, (livr.) anxios. (O structură ~.) 2. alarmat, intrigat, îngrijorat, (livr.) impacient, impacientat, (înv.) îngrijit. (Om ~.) 3. agitat, frămîntat, neastîmpărat, nepotolit, zbuciumat. (A dus o viață ~.)

A FI NELINIȘTIT a face treișpe-paișpe, a sta ca pe ace / ca pe ouă / ca pe spini, a sta cu sufletul la gură, a ședea ca pe ace / ca pe coji de ouă / ca pe spini.