neliniște

NELÍNIȘTE, neliniști, s. f. Stare de agitație, de frământare, de neastâmpăr; tulburare, îngrijorare, teamă, panică (nelămurită). ♦ Mișcare, acțiune continuă; neastâmpăr. – Pref. ne- + liniște.

NELÍNIȘTE, neliniști, s. f. Stare de agitație, de frământare, de neastâmpăr; tulburare, îngrijorare, teamă, panică (nelămurită). ♦ Mișcare, acțiune continuă; neastâmpăr. – Ne- + liniște.

NELÍNIȘTE, neliniști, s. f. Stare de îngrijorare, tulburare sufletească, grijă, frămîntare. Copilului însă nu-i trecuse neliniștea pe care n-o mărturisise. DUMITRIU, N. 149. O neliniște grea îl cucerea clipă cu clipă. SADOVEANU, O. VII 161.

nelíniște s. f., g.-d. art. nelíniștii; pl. nelíniști

nelíniște s. f., g.-d. art. nelíniștii; pl. nelíniști

NELÍNIȘTE s. 1. v. îngrijorare. 2. v. agitație. 3. (MED.) (livr.) angoasă, anxietate. (Are periodic stări de ~.) 4. v. înfrigurare.

Neliniște ≠ liniște

NELÍNIȘTE ~i f. Lipsă de liniște sufletească. [G.-D. neliniștii] /ne + liniște

neliniște f. lipsă de liniște.

nelíniște f. Lipsă de liniște, agitațĭune.

NELINIȘTE s. 1. frămîntare, grijă, îngrijorare, temere, (livr.) anxietate, impaciîență, (înv. și pop.) păs, (înv.) îngrijire. (~ ta este nejustificată.) 2. agitație, frămîntare, neastîmpăr, zbucium, (livr.) impaciență. (Stare de ~ sufletească.) 3. (MED.) (livr.) angoasă, anxietate. (Are periodic stări de ~.) 4. agitație, febrilitate, încordare, înfrigurare, neastîmpăr, nerăbdare, tensiune. (~ plecării la drum.)

NELINIȘTE. Subst. Neliniște, frămîntare, tulburare (fig.), fior, emoție, emoționare, îngrijorare, îngrijare (rar), angoasă (livr.), alarmă, alarmare, impaciență (livr.), neastîmpăr, agitație, tulburare (fig.), zbucium, zbuciumare, încordare, anxietate, tensiune (fig.); înfrigurare, febrilitate. Enervare, exasperare, nervozitate, iritare; iritabilitate, irascibilitate, surescitare, surescitație, surescitabilitate. Teamă, teamăt (înv.), temere, temut (rar), aprehensiune (livr.), frică, spaimă, speriat, sperietură, panică, groază, cutremur (fig.), cutremurare (fig.). Adj. Neliniștit, frămîntat (fig.), tulburat (fig.), tulbure (fig.), emoționat, îngrijorat, îngrijat, alarmat, impacient (livr.), neastîmpărat, agitat, zbuciumat, încordat (fig.), anxios, angoasat (livr.), înfrigurat (fig.), febril (fig.). Enervat, exasperat, nervos, iritat, surescitat; iritabil, irascibil, surescitabil. Temător, plin de teamă, cuprins de teamă, aprehensiv (livr.), înfricoșat, înfricat (reg.), înspăimîntat, speriat, îngrozit. Neliniștitor, tulburător, îngrijorător, îngrijitor (înv.), alarmant, surescitant, zbuciumător (rar). Vb. A se neliniști, a se frămînta (fig.), a se tulbura (fig.), a se emoționa, a se îngrijora, a se îngrija (rar), a se alarma, a se impacienta (livr.), a nu avea astîmpăr, a nu-și găsi locul, a se agita (fig.), a se zbuciuma. A se enerva, a se irita, a fi nervos, a avea nervi. A se teme, a-i fi teamă (frică, groază), a se înfricoșa, a se înfrica, a se înspăimînta, a fi înspăimîntat (speriat), a se speria, a se înfiora, a se îngrozi, a se cutremura (fig.). A neliniști, a frămînta (fig.), a tulbura (fig.), a emoționa, a îngrijora, a alarma, a provoca panică, a agita (fig.). A enerva, a exaspera, a irita, a surescita, a scoate din sărite. A înfricoșa, a înspăimînta, a îngrozi, a băga (pe cineva) în sperieți (în toți sperieții), a cutremura (fig.) Adv. Cu neliniște, cu înfrigurare, cu îngrijorare. Cu teamă, cu frică, cu spaimă, cu groază. V. animație, frică, iritare, nestăpînire, temperament, tristețe.