neguțător

NEGUSTÓR, negustori, s. m. Persoană care se ocupă cu comerțul (particular); comerciant. [Var.: (înv. și reg.) neguțătór s. m.] – Lat. negotiatorius sau neguța + suf. -tor.

NEGUȚĂTÓR s. m. v. negustor.

NEGUSTÓR, negustori, s. m. Persoană care se ocupă cu comerțul (particular); comerciant. [Var.: (înv. și reg.) neguțătór s. m.] – Lat. negotiatorius sau neguța + suf. -tor.

NEGUȚĂTÓR s. m. v. negustor.

NEGUSTÓR, negustori, s. m. Persoană care se ocupă cu comerțul particular; comerciant. Mi-a dat un răvaș pecetluit către un negustor bogat din Brăila. GALACTION, O. I 77. Iaca și codrul Grumăzeștilor, grija negustorilor și spaima ciocoilor. CREANGĂ, P. 119. De-ar fi dorul vînzător, Eu m-aș face negustor. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 92. – Variantă: (învechit și regional) neguțătór (SADOVEANU, D. P. 48, ISPIRESCU, L. 24, ALEXANDRESCU, M. 373) s. m.

NEGUȚĂTÓR s. m. v. negustor.

negustór s. m., pl. negustóri

negustór s. m., pl. negustóri

NEGUSTÓR s. v. comerciant.

NEGUSTÓR ~i m. Persoană care se ocupă cu comerțul particular; comerciant. /<lat. negotiatorius

negustor (neguțător) m. comerciant. [Lat. NEGOTIATOREM].

neguțător m. V. negustor.

negustór, -eásă s., pl. f ese (d. neguțător). Comerciant, acela care vinde marfă.

neguțătór m. (d. negoț 2 saŭ lat. negotiator; it. negoziatore). Vechĭ. Negustor. – și -uțitór și -oțitór.

NEGUSTOR s. comerciant, (înv. și reg.) sfîrnar, (reg.) tîrguitor, (înv.) cupeț, negociant, negociator, privătar.

NEGUSTOREASĂ s. comerciantă, negustoriță.

NEGUSTORIȚĂ s. comerciantă, negustoreasă.

negustor de fitile de candelă / de piei de cloșcă expr. (peior.) mic afacerist, întreprinzător.