nedumeri

NEDUMERÍ, nedumeresc, vb. IV. Tranz. A face să fie nedumerit, să nu înțeleagă ceva, a pune pe cineva în încurcătură; a mira. [Var.: nedumirí vb. IV] – Din nedumerit (derivat regresiv).

NEDUMIRÍ vb. IV nedumeri.

NEDUMERÍ, nedumeresc, vb. IV. Tranz. A face să fie nedumerit, să nu înțeleagă ceva, a pune pe cineva în încurcătură; a mira. [Var.: nedumirí vb. IV] – Din nedumerit (derivat regresiv).

NEDUMIRÍ vb. IV v. nedumeri.

NEDUMERÍ, nedumeresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A pune (pe cineva) în nedumerire; a uimi. Compatriotul acela de sus, de la camera 53 a hotelului «Molière», îl nedumerea cu totul. C. PETRESCU, A. 317.

nedumerí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nedumerésc, imperf. 3 sg. nedumereá; conj. prez. 3 să nedumereáscă

nedumerí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nedumerésc, imperf. 3 sg. nedumereá; conj. prez. 3 sg. și pl. nedumereáscă

NEDUMERÍ vb. v. mira.

NEDUMERÍ vb. v. codi, ezita, pregeta, șovăi.

A nedumeri ≠ a dumeri

A NEDUMERÍ ~ésc tranz. (persoane) A pune în încurcătură, trezind mirare. /Din nedumerit

NEDUMERI vb. a (se) mira, (înv.) a (se) ciudi, a (se) divi, a (se) scăndălisi. (Mă ~ ce-mi spui; să nu te ~ dacă...)

nedumeri vb. v. CODI. EZITA. PREGETA. ȘOVĂI.