necruțător

NECRUȚĂTÓR, -OÁRE, necruțători, -oare, adj. Care nu cruță, care nu are milă; crud, neîndurător, neînduplecat, nemilos. ♦ Înverșunat, aspru. Vânt necruțător. – Pref. ne- + cruțător.

NECRUȚĂTÓR, -OÁRE, necruțători, -oare, adj. Care nu cruță, care nu are milă; crud, neîndurător, neînduplecat, nemilos. ♦ Înverșunat, aspru. Vânt necruțător. – Ne- + cruțător.

NECRUȚĂTÓR, -OÁRE, necruțători, -oare, adj. Care nu cruță, fără milă, neîndurător; intransigent. Necruțător este poporul în pedepsirea a tot ceea ce este potrivnic vieții, fals. BENIUC, P. 12.

necruțătór (ne-cru-) adj. m., pl. necruțătóri; f. sg. și pl. necruțătoáre

necruțătór adj. m. (sil. -cru-), pl. necruțătóri; f. sg. și pl. necruțătoáre

NECRUȚĂTÓR adj., adv. 1. adj., adv. v. rău. 2. adj. v. neîngăduitor. 3. adj. intransigent. (Un judecător ~.) 4. adj. v. crud. 5. adj. v. înverșunat.

Necruțător ≠ cruțător

NECRUȚĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și adverbial (despre acțiuni, manifestări, fenomene) Care înspăimântă prin intensitate sau proporții; cumplit. /ne- + cruțător

NECRUȚĂTOR adj., adv. 1. adj., adv. aprig, aspru, barbar, brutal, cîinos, crîncen, crud, crunt, cumplit, feroce, fioros, hain, inuman, neiertător, neîmblînzit, neînduplecat, neîndurat, neîndurător, nemilos, neomenos, neuman, rău, sălbatic, sîngeros, violent, (livr.) sanguinar, (înv. și pop.) năsilnic, (înv. și reg.) tare, (reg.) pogan, (Mold. și Bucov.) avan, hapsîn, (înv.) jestoc, neomenit, sanguinic, sălbăticos, sireap, (fig.) dur, negru. (Om ~; se poartă ~.) 2. adj. intolerant, neiertător, neîndurător, neîngăduitor, nemilos, netolerant, (înv.) nesuferitor. (E un om ~ cu cei răi.) 3. adj. intransigent. (Un judecător ~.) 4. adj. crud, hain, implacabil, neiertător, neînduplecat, neîndurător, nemilos, nemilostiv, (livr.) inexorabil, (rar) neîndurat, nemiluit, (înv.) nemilostivitor, nemilostivnic, (fig.) vitreg. (O soartă ~.) 5. adj. acerb, aspru, înverșunat. (O dispută ~.)