nechezătură

NECHEZĂTÚRĂ, nechezături, s. f. (Rar) Nechezat². – Necheza + suf. -ătură.

NECHEZĂTÚRĂ, nechezături, s. f. (Rar) Nechezat². – Necheza + suf. -ătură.

NECHEZĂTÚRĂ, nechezături, s. f. (Rar) Nechezat². Calul din groapă scoase o nouă nechezătură. POPESCU, B. I 38.

nechezătúră (rar) s. f., g.-d. art. nechezătúrii; pl. nechezătúri

nechezătúră s. f., g.-d. art. nechezătúrii; pl. nechezătúri

NECHEZĂTÚRĂ s. v. nechezat.

NECHEZĂTURĂ s. nechez, nechezare, nechezat, rînchez, rînchezare, rînchezat, rînchezătură. (~ calului.)