nebunariță

NEBUNÁRIȚĂ, nebunarițe, s. f. (Bot.; pop.) Măselariță. – Nebun + suf. -ariță.

NEBUNÁRIȚĂ, nebunarițe, s. f. (Bot.; pop.) Măselariță. – Nebun + suf. -ariță.

NEBUNÁRIȚĂ, nebunarițe, s. f. (Bot.) Măselariță.

nebunáriță (pop.) s. f., g.-d. art. nebunáriței; pl. nebunárițe

nebunáriță s. f., g.-d. art. nebunáriței; pl. nebunárițe

NEBUNÁRIȚĂ s. v. măselariță, sălbăție.

NEBUNÁRIȚĂ ~e f. pop. Plantă erbacee toxică, cu frunze vâscoase și inflorescență gălbuie, cu pete violete, folosită în scopuri medicinale; măselariță. /nebun + suf. ~ariță

nebunariță f. Bot. măselariță.

măseláriță f., pl. e (d. măselar). O plantă solanee foarte veninoasă și narcotică și întrebuințată de popor contra dureriĭ de dințĭ (hyoscýamus niger). – Și nebunariță.

nebunáriță f., pl. e (d. nebun). Unde? Măselariță.

nebunariță s. v. MĂSELARIȚĂ. SĂLBĂȚIE.