narator

NARATÓR, -OÁRE, naratori, -oare, s. m. și f. Autor al unei narațiuni, povestitor. – Din lat. narrator, fr. narrateur.

NARATÓR, -OÁRE, naratori, -oare, s. m. și f. (Livr.) Povestitor. – Din lat. narrator, fr. narrateur.

NARATÓR, naratori, s. m. (Livresc) Povestitor. Fără a fi prezintate cu răceala unui narator obiectiv... evenimentele din trecut sînt povestite mai mult cu un sentiment de duioșie discretă. IORGA, L. I 246.

naratoáre s. f., g.-d. art. naratoárei; pl. naratoáre

naratór s. m., pl. naratóri

naratoáre s. f., g.-d. art. naratoárei; pl. naratoáre

naratór s. m., pl. naratóri

NARATÓR s. v. povestitor.

NARATÓR, -OÁRE s.m. și f. (Liv.) Povestitor. [Cf. lat. narrator, fr. narrateur].

NARATÓR, -OÁRE s. m. f. povestitor. (< fr. narrateur, lat. narrator)

NARATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. livr. 1) Persoană care are darul de a nara frumos; povestitor. 2) Autorul unei narațiuni; povestitor. /<lat. narratir, fr. narrateur

narator m. cel ce narează, povestitor.

NARATOR s. povestitor, (reg.) povestar, povestaș, povestelnic. (~ul și-a întrerupt povestirea.)