naie

NÁIE, naie, s. f. (Rar) Corabie. A fost vîntul mare Atuncea pe mare... Naiele a-nturnat. SEVASTOS, N. 137.

NÁIE, naie, s. f. (Rar) Corabie. – Lat. lit. navis.

NÁIE s. v. corabie, naos, navă.

náie (nắi), s. f. – Navă. Lat. nắvem (Pușcariu 1149; REW 5863), cf. sard. nae, engad., fr. nef, prov., cat. nau, sp. nave. Înv., este dubletul lui navă, s. f., din lat. (sec. XIX). – Cf. naftic, s. m. (navigator), sec. XVI, înv., din mgr. ναυτιϰός, dublet al lui nautic, adj., din fr. nautique și al lui naval, adj., din fr. naval.

naie f. corabie. [Lat. NAVEM].

naie s. v. CORABIE. NAOS. NAVĂ.