naftalină

NAFTALÍNĂ s. f. Substanță cristalizată, lucioasă, albă, cu miros specific, extrasă din gudroanele de la distilarea uscată a cărbunilor de pământ și folosită în industria chimică, ca insecticid, la conservarea blănurilor și a materialelor textile etc. ◊ Expr. (Fam.) (Parc-ar fi) scos de la naftalină = a) se spune despre ceva învechit, demodat, desuet; b) se spune despre ceva revenit în atenție după o lungă uitare. A pune (ceva) la naftalină = a nu te mai interesa ceva; a da uitării. – Din fr. naphtaline.

NAFTALÍNĂ s. f. Substanță cristalizată, lucioasă, albă, cu miros pătrunzător, extrasă din gudroanele de la distilarea uscată a cărbunilor de pământ și folosită în industria chimică, ca insecticid, la conservarea blănurilor și a materialelor textile etc. ◊ Expr. (Fam.) (Parc-ar fi) scos de la naftalină = a) se spune despre ceva învechit, demodat, desuet; b) se spune despre ceva revenit în atenție după o lungă uitare. A pune (ceva) la naftalină = a nu te mai interesa ceva; a da uitării. – Din fr. naphtaline.

NAFTALÍNĂ s. f. Hidrocarbură cristalizată, lucioasă, de culoare albă, cu miros pătrunzător, extrasă din gudronul de huilă, folosită la prepararea naftolilor, a unor coloranți organici, ca insecticid (la conservarea blănurilor și a materialelor textile) etc. Un aer greu în care își dăduseră întîlnire toate miasmele, de naftalină și de violete. C. PETRESCU, C. V. 128. În ladă, miros de naftalină trezită și de tutun. BASSARABESCU, V. 44. ◊ Expr. (Familiar) (Pare-ar fi) scos de la naftalină, se zice despre o persoană despre care nu s-a mai vorbit în ultimul timp și despre care începe din nou să se vorbească. A pune la naftalină, se zice despre o persoană despre care nu se mai vorbește, care e dată uitării.

naftalínă s. f., g.-d. art. naftalínei

naftalínă s. f., g.-d. art. naftalínei

NAFTALÍNĂ s. (CHIM.) naftalen.

NAFTALÍNĂ s.f. Hidrocarbură cristalizată cu miros caracteristic, tare, care se extrage din gudroanele de huilă și se folosește ca insecticit la protejarea stofelor, a blănurilor etc.; naftalen. [< fr. naphtaline].

NAFTALÍNĂ s. f. hidrocarbură aromatică, cristalizată, cu miros caracteristic pătrunzător, prin distilarea gudroanelor de cărbune. (< fr. naphtaline)

NAFTALÍNĂ f. Substanță cristalizată, albă, cu miros pătrunzător, întrebuințată ca mijloc de combatere a moliilor și ca materie primă în industria coloranților. ◊ Bun de pus la ~ care nu mai este actual. A pune la ~ a da uitării. /<fr. naphtaline

naftalină f. substanță solidă ce se găsește în gudronul de huilă și servă la prepararea colorilor anilinei.

* naftalínă f., pl. e (d. naftă; fr. naphtaline). Chim. O carbură scoasă din catranu cărbunilor de pămînt. – Naftalina arde în aer. Din ĭa se face negru de fum și alte numeroase colorĭ. Se întrebuințează contra moliilor și altor insecte și la conservarea peĭlor.

NAFTALINĂ s. (CHIM.) naftalen.

NAFTALÍNĂ (< fr., germ.; {s} lat. naphta „specie de catran”) s. f. Hidrocarbură aromatică, cristalină, albă, cu miros specific, obținută din gudroanele de la distilarea uscată a cărbunilor de pământ. Sublimează la temperatura obișnuită (p. t. 80,3°C, p. f. 218°C). Se întrebuințează atât ca insecticid, cât și ca materie primă în industria coloranților etc. Sin. naftalen.

a fi scos de la naftalină expr. 1. a fi învechit / demodat / desuet. 2. a reveni în atenție după o lungă uitare.

a pune (ceva) la naftalină expr. 1. a nu se mai interesa (de ceva); a da uitării (ceva). 2. a pune (ceva) la păstrare, a păstra (ceva) ca rezervă.

a sta la naftalină expr. 1. (deț.) a ispăși o condamnare. 2. (mil. – d. soldații în termen) a efectua serviciul militar. 3. (intl.) a se sustrage urmăririi penale, a sta ascuns. 4. a avea o perioadă de abstinență sexuală.