mătăsar

MĂTĂSÁR, -Ă, mătăsari, -e, s. m., adj. 1. S. m. (Înv.) Persoană care lucra sau vindea mătase (1). 2. S. m. Pasăre din nordul Europei (care petrece iarna la noi), de culoare sură-roșietică, cu aripile și gâtul negre cu pete roșii și cu un moț de pene în creștetul capului (Bombycilla garrulus). 3. Adj. (Reg.) Care produce mătase (1). – Mătase + suf. -ar.

MĂTĂSÁR, -Ă, mătăsari, -e, s. m., adj. 1. S. m. (Înv.) Persoană care lucra sau vindea mătase (1). 2. S. m. Pasăre din nordul Europei (care petrece iarna la noi), de culoare sură-roșietică, cu aripile și gâtul negre cu pete roșii și cu un moț de pene în creștetul capului (Bombycilla garrulus). 3. Adj. (Reg.) Care produce mătase (1). – Mătase + suf. -ar.

MĂTĂSÁR, mătăsari, s. m. 1. Persoană care lucrează sau vinde mătase. 2. Pasăre din Europa boreală, de culoare cenușie, cu aripile negre cu mici pete roșii, cu un moț pe cap și care vine în țara noastră numai în timpul iernilor geroase (Bombycilla garrulus ).

mătăsár (înv.) s. m., pl. mătăsári

mătăsár s. m., pl. mătăsári

MĂTĂSÁR s. (ORNIT.; Bombycilla garrulus garrulus) (pop.) pasărea-frigului, (Mold.) pasăre-de-mătase.

MĂTĂSÁR ~i m. Pasăre de talie mică, cu penajul cenușiu-roșiatic și cu moț pe cap. /mătase + suf. ~ar

mătăsar m. fabricant sau lucrător de mătase.

mătăsár m. (d. matasă). Fabricant saŭ lucrător de matasă.

MĂTĂSAR s. (ORNIT.; Bombycilla garrulus garrulus) (Transilv.) pasărea-frigului, (Mold.) pasăre-de-mătase.

MĂTĂSARU, com. în jud. Dâmbovița, situată în Câmpia Titu, pe râul Potopu; 5.863 loc. (2000). Reșed. com. este satul Tețcoiu. Stație de c. f. (în satul M.). Expl. de petrol și de balast. Creșterea porcinelor. Popas turistic. Bisericile Sf. Nicolae (1842), Sf. Grigore Teologul (1854) și Sfinții Împărați Constantin și Elena (1871), în satele Tețcoiu. M. și Poroinica. În apropierea com. M. a fost descoperită o așezare cu locuri succesive datând din Neolitic, Bronzul timpuriu, Hallstatt și cultura Militari-Chilia (sec. 2-4) și din epoca feudală (sec. 17-18).