mătrășit

MĂTRĂȘÍ, mătrășesc, vb. IV. Tranz. (Pop. și fam.) 1. A îndepărta pe cineva a cărui prezență este supărătoare; a alunga, a goni. ◊ Expr. A mătrăși din lumea asta = a ucide. ♦ Refl. A pleca (în grabă și cam fără voie); a se cărăbăni, a se căra. ♦ A concedia sau a muta, a transfera pe cineva. 2. A cheltui, a risipi, a irosi bunuri materiale. – Cf. sb. potrošiti.

MĂTRĂȘÍ, mătrășesc, vb. IV. Tranz. (Pop. și fam.) 1. A îndepărta pe cineva a cărui prezență este supărătoare; a alunga, a goni. ◊ Expr. A mătrăși din lumea asta = a ucide. ♦ Refl. A pleca (în grabă și cam fără voie); a se cărăbăni, a se căra. ♦ A concedia sau a muta, a transfera pe cineva. 2. A cheltui, a risipi, a irosi bunuri materiale. – Cf. scr. potrošiti.

MĂTRĂȘÍ, mătrășesc, vb. IV. Tranz. (Popular, cu privire la oameni) 1. A goni, a alunga, a da afară. Cît aș fi... de ferice, De-aș putea s-o mătrășesc! ALECSANDRI, T. 604. ◊ Fig. De demult erai tu mătrășit din lumea asta. CREANGĂ, P. 324. 2. (Cu privire la bunuri materiale) A cheltui, a risipi, a irosi. După ce au mătrășit ei toate acestea... au vrut să fure altaceva, ca să aibă ce să mănînce. SBIERA, P. 262.

mătrășí (a ~) (pop., fam.) (mă-tră-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mătrășésc, imperf. 3 sg. mătrășeá; conj. prez. 3 să mătrășeáscă

mătrășí vb. (sil.-tră-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mătrășésc, imperf. 3 sg. mătrășeá; conj. prez. 3 sg. și pl. mătrășeáscă

MĂTRĂȘÍ vb. v. alunga, arunca, asasina, ascunde, azvârli, căra, cheltui, concedia, depărta, dosi, fugi, goni, irosi, izgoni, împrăștia, îndepărta, mistui, omorî, prăpădi, risipi, scoate, suprima, ucide, zvârli.

A MĂTRĂȘÍ ~ésc tranz. fam. 1) (persoane nedorite) A îndepărta în mod forțat și obraznic; a da afară; a sili să plece; a alunga; a goni; a izgoni; a fugări. 2) A face să se mătrășească. 3) (oameni, animale, plante, așezări etc.) A face să nu mai existe; a șterge de pe fața pământului; a nimici; a prăpădi; a distruge. /cf. sb. potrošiti

A SE MĂTRĂȘÍ mă ~ésc intranz. fam. A pleca în grabă și fără voie; a se cărăbăni; a se căra. /cf. sb. potrošiti

mătrășì v. Mold. fam. a expedia: de mult erai tu mătrășit din lumea asta CR. [Origină necunoscută].

mătrășésc (est) și motroșésc (vest) v. tr. (vsl. sîrb. po-trošiti, a cheltui mult, a risipi, a consuma; trošiti, a fărămiți. P. schimbarea luĭ p în m, cp. cu posac-mosac ș. a.). Fam. Expediez, fac să dispară, consum, cheltuĭesc, mănînc, pap: a mătrăși niște banĭ, un om (a-l ucide saŭ a-l depărta), o casă (vînzînd-o și cheltuind baniĭ). – În Șez. 32, 107, motr- (Suc.), acoper.

mătrăși vb. v. ALUNGA. ARUNCA. ASASINA. ASCUNDE. AZVÎRLI. CĂRA. CHELTUI. CONCEDIA. DEPĂRTA. DOSI. FUGI. GONI. IROSI. IZGONI. ÎMPRĂȘTIA. ÎNDEPĂRTA. MISTUI. OMORÎ. PRĂPĂDI. RISIPI. SCOATE. SUPRIMA. UCIDE. ZVÎRLI.

mătrășí, mătrășesc, vb. tranz. – (reg.) 1. A cheltui, a consuma, a risipi (bani, averi). 2. A distruge. 3. A îndepărta pe cineva. – Din srb. potrošiti „a cheltui, a risipi, a consuma” (Scriban, DEX, MDA).

mătrășí, -esc, vb. tranz. – 1. A cheltui, a consuma, a risipi (bani, averi). 2. A distruge. 3. A îndepărta pe cineva. – Din srb. potrošiti „a cheltui” (MDA).

mătrăși, mătrășesc v. t. 1. a îndepărta o persoană a cărei prezență este supărătoare; a goni, a alunga 2. a ucide 3. a scăpa de un obiect nefolositor