măscăriciune

MĂSCĂRICIÚNE, măscăriciuni, s. f. (Înv.) Vorbă, gest, purtare trivială; măscărie. – Măscări + suf. -ciune.

MĂSCĂRICIÚNE, măscăriciuni, s. f. (Înv.) Vorbă, gest, purtare trivială; măscărie. – Măscări + suf. -ciune.

măscăriciúne (înv.) s. f., g.-d. art. măscăriciúnii; pl. măscăriciúni

măscăriciúne s. f., g.-d. art. măscăriciúnii; pl. măscăriciúni

MĂSCĂRICIÚNE s. v. bufonerie, caraghioslâc, clovnerie, comicărie, giumbușluc, imoralitate, impudoare, indecență, necuviință, nerușinare, obscenitate, pornografie, scabrozitate, trivialitate, vulgaritate.

măscăriciune s. v. BUFONERIE. CARAGHIOSLÎC. CLOVNERIE. COMICĂRIE. GIUMBUȘLUC. IMORALITATE. IMPUDOARE. INDECENȚĂ. NECUVIINȚĂ. NERUȘINARE. OBSCENITATE. PORNOGRAFIE. SCABROZITATE. TRIVIALITATE. VULGARITATE.