mărăciniș

MĂRĂCINÍȘ, mărăcinișuri, s. n. Desiș de mărăcini, loc acoperit cu mărăcini; mărăcinet. – Mărăcine + suf. -iș.

MĂRĂCINÍȘ, mărăcinișuri, s. n. Desiș de mărăcini, loc acoperit cu mărăcini; mărăcinet. – Mărăcine + suf. -iș.

MĂRĂCINÍȘ, ntărăcinișuri, s. n. Tufăriș de mărăcini. Drumul ieșea la un loc deschis, între mărăcinișuri înalte și dese. DUMITRIU, V. E. 74. Făt-Frumos... se opri și el mai cît colea, după un mărăciniș. ISPIRESCU, E. 109.

mărăciníș s. n., pl. mărăciníșuri

mărăciníș s. n., pl. mărăciníșuri

MĂRĂCINÍȘ s. mărăcini (pl.), spinărie, (reg.) mărăcinet, spinăriș, spinet, spiniș. (S-a încurcat în ~.)

MĂRĂCINÍȘ ~uri n. 1) Loc unde cresc mărăcini. 2) Desiș de mărăcini. /mărăcine + suf. ~iș

mărăciniș n. locul unde au crescut mulți mărăcini.

mărăciníș n., pl. urĭ. Loc acoperit de mărăcinĭ: mărăcinișu de porumbele rămăsese neatins de plug (Sov. 240).

MĂRĂCINIȘ s. mărăcini (pl.), spinărie, (reg.) mărăcinet, spinăriș, spinet, spiniș. (S-a încurcat în ~.)