mărturisanie

MĂRTURISÁNIE, mărturisanii, s. f. (Înv.) Spovedanie. – Mărturisi + suf. -anie.

MĂRTURISÁNIE, mărturisanii, s. f. (Înv.) Spovedanie. – Mărturisi + suf. -anie.

MĂRTURISÁNIE, mărturisanii, s. f. (Învechit) Spovedanie. Dacă îl prinde stăpînirea mai înainte de mărturi- sanie și de călugărie? GALACTION, O. I 250.

mărturisánie (înv.) (-ni-e) s. f., art. mărturisánia (-ni-a), g.-d. art. mărturisániei; pl. mărturisánii, art. mărturisániile (-ni-i-)

mărturisánie s. f. (sil. -ni-e), art. mărturisánia (sil. -ni-a), g.-d. art. mărturisániei; pl. mărturisánii, art. mărturisániile (sil. -ni-i-)

MĂRTURISÁNIE s. v. declarație, depoziție, mărturie, mărturisire.

mărturisanie s. v. DECLARAȚIE. DEPOZIȚIE. MĂRTURIE. MĂRTURISIRE.