mărdăci

mărdăcí, mărdăcésc, vb. IV (reg.) a terfeli, a murdări.

mărdăcésc și (ob.) -gésc v. tr. (cp. cu mardesc orĭ cu maldac). Sud. Terfelesc, murdăresc, stric: a mărdăgi o haĭnă. Fig. Ocărăsc, insult: l-a mărdăgit răŭ! – În Meh. mărdășesc.