mămular

MĂMULÁR, mămulari, s. m. (Înv.) Negustor (ambulant) de mărunțișuri. – Cf. tc. mamul.

MĂMULÁR, mămulari, s. m. (Înv.) Negustor (ambulant) de mărunțișuri. – Cf. tc. mamul.

MĂMULÁR, mămulari, s. m. (Învechit) Negustor ambulant de mărunțișuri. V. bocceagiu. Era un mămular care-și avea negustoria alături de dogar. CAMIL PETRESCU, O. II 42.

mămulár (înv.) s. m., pl. mămulári

mămulár s. m., pl. mămulári

mămulár (mămulári), s. m. – Negustor de mărunțișuri. – Var. (Trans.) momular. Tc. mamelo < arab. muamele (Șeineanu, II, 245), cu schimb de suf. – Der. mămulărie, s. f. (tarabă de mărunțișuri).

mămular m. mic negustor ambulant care desface pe la țară articole de prima necesitate. [Derivat din turc. MAMELÈ, trafic și corespunzând arhaicului mamelegiu = turc. MAMELEDJI].

mămulár m. (din maĭ vechĭu mamelegiŭ, d. turc. mameleği și mu’ameleği, cămătar, d. mamele, ar. mu’amele, camătă, speculă). Munt. Vechĭ. Negustor ambulant orĭ și stabil care făcea samsarlîc și cămătărie și vindea și obĭecte de manufactură. – Și mumular și mimilingiŭ. Azĭ în Trans. momular, negustor de glugĭ, sape, lopețĭ ș. a. V. boccegiŭ, coropcar, tolbaș, telal, cercelar.

mămular, mămulari s. m. (intl.) 1. vânzător ambulant. 2. ins; individ.