mădulare

MĂDULÁR, (1) mădulare, s. n., (2) mădulari, s. m. 1. S. n. (Pop.; mai ales la pl.) Fiecare dintre membrele unei ființe; p. gener. fiecare dintre părțile sau organele din care este alcătuită o ființă. 2. S. m. (Înv.) Membru al unei societăți, al unei asociații etc.; element al unui grup. – Lat. medullaris.

MĂDULÁR, (1) mădulare, s. n., (2) mădulari, s. m. 1. S. n. (Pop.; mai ales la pl.) Fiecare dintre membrele unei ființe; p. gener. fiecare dintre părțile sau organele din care este alcătuită o ființă. 2. S. m. (Înv.) Membru al unei societăți, al unei asociații etc.; element al unui grup. – Lat. medullaris.

MĂDULÁR, (1) mădulare și mădulări, s. n., (2) mădulari, s. m. 1. Parte, membru al corpului. O dureau toate mădulările, n-avea putere să miște un deget. SADOVEANU, P. M. 243. Fior ea Cazacu porni să-și mai dezmorțească mădularele. SANDU-ALDEA, U. P. 139. Șidea pe un jilț în balcon, încălzindu-și slăbitele mădulări la razele soarelui. NEGRUZZI, S. I 293. 2. (Învechit) Membru al unei societăți, al unei organizații etc. Academia, care admirase superioritatea și întinderea talentelor prințului Cantemir în cursul învățăturilor sale, îl alese curînd de mădular al său. NEGRUZZI, S. II 144. Ani avut norocire a face cunoștință cu mai mulți învățați însemnați, mădulări a Academiei. KOGĂLNICEANU, S. 196.

mădulár (anat.) s. n., pl. măduláre

mădulár „membru (al corpului)” s. n., pl. măduláre (mădulắri)

MĂDULÁR s. v. membru.

MĂDULÁR s. v. funcționar, membru, penis, slujbaș.

MĂDULÁRE s. pl. v. oseminte.

mădulár (măduláre), s. n. – 1. Parte a corpului, organ, la ființe. – 2. (Înv.) Organ genital. – 3. Membru, asociat. – 4. Burghiu, sfredel. – 5. (Banat) Par. – Mr. mădular. Lat. medŭllaris (Pușcariu 1014; Candrea-Dens., 1115; Tiktin; cf. REW 5463), poate prin intermediul unui lat. *medŭllarium (Densusianu, GS, II, 315), chiar dacă această ipoteză nu ar fi necesară. Sensul 3 este calchiat după fr. membre. Sensul de „membru” exista deja în lat. med., cf. Tiktin. – Der. mădulări, vb. (a dezmembra), rar, în Bucov.; înmădulare, s. f. (reuniune, uniune).

MĂDULÁR ~e n. mai ales la pl. pop. Parte articulată a corpului uman sau a unor animale, care servește la deplasare sau la simțire; membru. /<lat. medullaris

mădulár n., pl. e (lat. medullaris, medular; os medullare, os cu măduvă). Rar azĭ. Membru: mădularele trupuluĭ, (fig.) ale uneĭ societățĭ. – În est pl. și -ărĭ, ca buzunărĭ.

MĂDULAR s. (ANAT.) membru, (fam.) ciolan. (~ al corpului).

mădular s. v. FUNCȚIONAR. MEMBRU. PENIS. SLUJBAȘ.

mădulare s. pl. v. OSEMINTE.