măcănit

MĂCĂNÍ, pers. 3 mắcăne, vb. IV. Intranz. (Despre rațe) A măcăi. – Mac¹ + suf. -ăni.

MĂCĂNÍT s. n. Faptul de a măcăni; măcăit. – V. măcăni.

MĂCĂNÍ, pers. 3 mắcăne, vb. IV. Intranz. (Despre rațe) A măcăi. – Mac¹ + suf. -ăni.

MĂCĂNÍT s. n. Faptul de a măcăni; măcăit. – V. măcăni.

MĂCĂNÍ vb. IV v. măcăi.

!măcăní (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. mắcăne, imperf. 3 sg. măcăneá; conj. prez. 3 să mắcăne

măcănít s. n.

măcăní vb., ind. prez. 3 sg. măcăne / măcănéște, imperf. 3 sg. măcăneá; conj. prez. 3 sg. și pl. măcăne / măcăneáscă

măcănít s. n.

MĂCĂNÍ vb. v. măcăi.

MĂCĂNÍT s. v. măcăit, măcăitură.

mắcăĭ și -ĭésc, a -í v. intr. (d. mac-mac). Strig ca rața. – Și hăcăĭesc în nord; în vest măcăn, a -í: rața măcăne (Ĭov. 207).

măcăni vb. v. MĂCĂI.

măcănit s. v. MĂCĂIT. MĂCĂITURĂ.

las-o jos că măcăne! expr. 1. termină cu prostiile! 2. încetează!, termină!

măcăni, măcănesc v. i. a informa, a denunța, a trăda.