mâțucă

MÂȚÚCĂ, mâțuci, s. f. (Rar) Diminutiv al lui mâță. – Mâț + suf. -ucă.

MÂȚÚCĂ, mâțuci, s. f. (Rar) Diminutiv al lui mâță. – Mâț + suf. -ucă.

mâțúcă (rar) s. f., g.-d. art. mâțúcii; pl. mâțúci

mâțúcă s. f., g.-d. art. mâțúcii; pl. mâțúci

MÂȚÚCĂ s. v. papanaș, pisicuță.

mîțucă s. v. PAPANAȘ. PISICUȚĂ.