mârcă

MÎ́RCĂ adv. (Popular; în expr.) A se face mîrcă = a se ghemui. Caprele începură să behăiască cu întristare și să se uite spre băiat care se făcuse mîrcă pe pămînt într-unul din colțurile cămării. POPESCU, B. IV 39.

mârcă adv. în expresiunea a tăcea marcă, a nu scoate glas, a nu rosti o vorbă. [V. mâlcă].

mî́rcă și smî́rcă adv. (ca și mîrc). Bz. A tăcea mîrcă, a tăcea molcom, a nu crîcni.