mâli

MÂLÍ, mâlesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) umple de mâl, a (se) acoperi cu mâl. – Din mâl.

MÂLÍ, mâlesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) umple de mâl, a (se) acoperi cu mâl. – Din mâl.

MÎLÍ, milesc, vb. IV. Tranz. A acoperi, a umple de mîl. Ploaia a milit semănăturile. ◊ Refl. Văile apelor sînt întotdeauna primejduite de revărsări și de înecuri, cînd fînul se mîlește, prinde mîl. PAMFILE, A. R. 151.

mâlí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mâlésc, imperf. 3 sg. mâleá; conj. prez. 3 să mâleáscă

mâlí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mâlésc, imperf. 3 sg. mâleá; conj. prez. 3 sg. și pl. mâleáscă

A MÂLÍ ~éște tranz. A face să se mâlească. /Din mâl

A SE MÂLÍ se ~éște intranz. (despre bazine de apă) A se umple cu mâl. /Din mâl

mălì v. a umplea cu măl, a se înnomoli.

mîlésc v. tr. (d. mîl). Nord. Acoper cu mîl: apa a mîlit ĭarba. – În Trans. molesc.