mâlci

MÂLCÍ, mâlcesc, vb. IV. Tranz. (Reg.; în expr.) A o mâlci = a amuți, a încremeni (ca urmare a unui sentiment foarte puternic). – Din sl. mlŭčati.

MÂLCÍ, mâlcesc, vb. IV. Tranz. (Reg.; în expr.) A o mâlci = a amuți, a încremeni (datorită unui sentiment foarte puternic). – Din sl. mlŭčati.

MÎLCÍ, mîlcesc, vb. IV. Tranz. (Mai ales în expr.) A o mîlci = a tăcea mîlc; a amuți. (Atestat în forma regională mălci) Frații cei mai mari o mălciră, văzînd atita frumusețe. ISPIRESCU, L. 38. – Variantă: mălcí vb. IV.

!mâlcí (a o ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. o mâlcésc, imperf. 3 sg. o mâlceá, perf. c. a mâlcít-o; conj. prez. 3 să o mâlceáscă; ger. mâlcínd-o

mâlcí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mâlcésc, imperf. 3 sg. mâlceá; conj. prez. 3 sg. și pl. mâlceáscă

A MÂLCÍ ~ésc tranz. reg.: A o mâlci a nu spune nici o vorbă (din cauza unei emoții puternice); a amuți. /<sl. mluțati

mălcì v. a rămânea mut de uimire: ei o mălciră văzând-o așa de frumoasă ISP. [V. mălc].

mîlcésc v. intr. (vsl. mlŭčati, bg. mŭlčy. V. mîlc). Munt. Fam. A o mîlci, a tăcea molcom, a nu crîcnĭ.