mușchiulatură

MUSCULATÚRĂ, musculaturi, s. f. Totalitatea mușchilor² (1) corpului sau ai unui organ; sistemul muscular al corpului. [Var.: mușchiulatúră s. f.] – Din fr. musculature.

MUȘCHIULATÚRĂ s. f. v. musculatură.

MUSCULATÚRĂ, musculaturi, s. f. Totalitatea mușchilor² (1) corpului sau ai unui organ; sistemul muscular al corpului. [Var.: mușchiulatúră s. f.] – Din fr. musculature.

MUȘCHIULATÚRĂ s. f. v. musculatură.

MUSCULATÚRĂ, musculaturi, s. f. Mușchii corpului unui om sau al unui animal. Era pipernicit, cu brațe subțiri, fără musculatură, C. PETRESCU, Î. II 112. Vînătorii, dar Traian mai ales, în pozele, în mișcările, în expresiunea, în musculatura lor, sînt adevărați eroi de vînătoare, precum în realitate erau eroi și pe cîmpul de bătălie. ODOBESCU, S. III 76. – Variante: mușchiulatúră (CAMILAR, N. II 231), mușculatúră (C. PETRESCU, Î. II 106) s. f.

MUȘCHIULATÚRĂ s. f. V. musculatură.

MUȘCULATÚRĂ s. f. v. musculatură.

musculatúră s. f., g.-d. art. musculatúrii; pl. musculatúri

musculatúră s. f., g.-d. art. musculatúrii; pl. musculatúri^[1]

MUSCULATÚRĂ s.f. Totalitatea mușchilor corpului unui om sau al unui animal. [Var. mușchiulatură s.f. / < fr. musculature].

MUȘCHIULATÚRĂ s.f. v. musculatură.

MUSCULATÚRĂ s. f. totalitatea mușchilor corpului. (< fr. musculature)

MUSCULATÚRĂ ~i f. Totalitate a mușchilor unui organism sau ai unui organ. [G.-D. musculaturii] /<fr. musculature^[1]

musculatură f. totalitatea mușchilor corpului omenesc, al unei statue.

*musculatúră f., pl. ĭ (fr. musculature, it. muscolatura, d. lat. músculus, mușchĭu din corp). Totalitatea mușchilor: statua luĭ Ercule Farnese are o magnifică musculatură.