muzicomanie

MUZICOMANÍE s. f. (Rar) Pasiune (exagerată) pentru muzică. – Din fr. musicomanie.

MUZICOMANÍE s. f. Pasiune (exagerată) pentru muzică. – Din fr. musicomanie.

muzicomaníe (rar) s. f., art. muzicomanía, g.-d. muzicomaníi, art. muzicomaníei

muzicomaníe s. f., art. muzicomanía, g.-d. muzicomaníi, art. muzicomaníei

MUZICOMANÍE s.f. Pasiune pentru muzică. [Gen. -iei. / < fr. musicomanie, cf. lat. musica – muzică, gr. mania – nebunie].

MUZICOMANÍE s. f. melomanie. (< fr. musicomanie)

MUZICOMANÍE f. Pasiune (exagerată) pentru muzică. /<fr. musicomanie

MUZICO- „melodie, muzică”. ◊ gr. mousike „muzică” > fr. musico-, it. id., germ. musiko- > rom. muzico-. □ ~grafie (v. -grafie), s. f., totalitate a studiilor care se ocupă cu muzica; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care studiază istoria, estetica și teoria muzicii; ~manie (v. -manie), s. f., pasiune exagerată pentru muzică; ~terapie (v. -terapie), s. f., utilizare a audițiilor muzicale în scop terapeutic.