muton

MUTÓN¹, mutoni, s. m. (Biol.) Cea mai mică unitate din interiorul unei gene care, dacă e schimbată, poate provoca o mutație (2). – Din fr., engl. mouton.

MUTÓN² s. n. Blană de oaie vopsită și prelucrată. ♦ Haină confecționată din această blană. – Din fr. mouton.

MUTÓN, mutoane, s. n. Blană de oaie vopsită și prelucrată. ♦ Haină confecționată din această blană. – Din fr. mouton.

mutón¹ (segment de material genetic) s. m., pl. mutóni

!mutón² (blană) s. n.

mutón (biol.) s. m., pl. mutóni

mutón (blană) s. n., pl. mutoáne

MUTÓN s.m. (Biol.) Cel mai mic segment de material genetic care poate suferi o mutație (2). [< mut(ație) + -on].

MUTÓN s.n. (Franțuzism) 1. Piele de oaie (de obicei vopsită). 2. Haină făcută din astfel de blană. [< fr. mouton].

MUTÓN² s. m. cel mai mic segment de material generic care poate suferi o mutație (3). (< mut/ație/ + -on)

MUTÓN¹ s. n. blană de oaie prelucrată, pentru mantouri. ◊ muton doré = blană de culoare aurie. ◊ haină din astfel de blană. (< fr. mouton)

MUTÓN ~oáne n. 1) Blană de oaie prelucrată și vopsită. 2) Haină confecționată din astfel de blană. /<fr. mouton