mulgară

MULGÁRĂ, mulgare, adj., s. f. (Reg.) (Oaie, vacă) mulgătoare. [Pl. și: mulgări] – Mulge + suf. -ar.

MULGÁRĂ, mulgare, adj. (Pop.; despre oi, vaci) Mulgătoare. [Pl. și: mulgări] – Mulge + suf. -ar.

MULGÁRĂ, mulgare și mulgări, adj. f. (Rar, popular; despre oi, vaci etc.) Mulgătoare. (Substantivat) Tamazlîcul numără 300 de vaci fătătoare, împărțite în două cîrduri, mulgarele într-unul și. cele a făta într-altul. IONESCU, D. 369.

mulgáră (reg.) adj. f., s. f., pl. mulgáre/mulgắri

mulgáră adj. f., s. f., pl. mulgáre/mulgări

MULGÁR s. v. mulgător.

MULGÁRĂ adj. v. mulgătoare.

mulgáră, mulgáre, adj. (pop.) 1. (despre oi, vaci) mulgătoare, care este mulsă, care se mulge. 2. muls. 3. cantitate de lapte de la o turmă. 4. parte a staulului unde se închid oile care apoi trec prin strungă pentru a fi mulse.

mulgar s. v. MULGĂTOR.

mulgară adj. v. MULGĂTOARE.