mulatru

MULÁTRU, -Ă, mulatri, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană născută dintr-un bărbat alb și o negresă sau dintr-o femeie albă și un negru. 2. Adj. Care ține de mulatri (1), privitor la mulatri. – Din fr. mulâtre.

MULÁTRU, -Ă, mulatri, -e, s. m. și f. Persoană născută dintr-un bărbat alb și o negresă sau dintr-o femeie albă și un negru. – Din fr. mulâtre.

MULÁTRU, -Ă, mulatri, -e, s. m. și f. Persoană născută dintr-un bărbat alb și o negresă sau dintr-un negru și o femeie albă. Avea părul des și creț; tip de mulatru. BART, S. M. 27.

!mulátru (-la-tru) adj. m., s. m., pl. mulátri; adj. f., s. f. mulátră, pl. mulátre

mulátră s. f. (sil. -tră), g.-d. art. mulátrei; pl. mulátre

mulátru s. m. (sil. -tru), art. mulátrul; pl. mulátri, art. mulátrii

MULÁTRU, -Ă s.m. și f. Născut dintr-un bărbat alb și o femeie neagră sau dintr-un bărbat negru și o femeie albă. [< fr. mulâtre, cf. sp. mulato < mulo – catâr].

MULÁTRU, -Ă s. m. f. individ născut dintr-un părinte de rasă albă și unul de rasă neagră. (< fr. mulâtre)

MULÁTRU ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană născută dintr-un bărbat alb și o negresă sau invers. /<fr. mulâtre

mulatru m. născut dintr’o negresă și un bărbat alb sau vice-versa.

*mulátru, -ă s. și adj. (fr. mulâtre, d. sp. mulato [care vine d. mulo, lat. mûlus, catîr]). Corcit, născut dintr’un alb și o neagră saŭ dintr’un negru și o albă. V. metis.

mulatru, mulatri s. m. (deț.) țigan, rrom.