mototoli

MOTOTÓL, -OÁLĂ, mototoli, -oale, s. n., adj. 1. S. n. Obiect făcut cocoloș; ghem, ghemotoc. ◊ Expr. A face (pe cineva) mototol = a doborî (pe cineva) la pământ, a lăsa nemișcat, inert. A se face mototol = a se strânge, a se ghemui (de durere etc.). 2. Adj. (Adesea substantivat) Încet la lucru, bleg, moale; nătâng, prost. – Din mototoli (derivat regresiv).

MOTOTOLÍ, mototolesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) face mototol, a (se) strânge ghem, a (se) ghemui. ♦ A (se) șifona, a (se) cocoloși; a (se) boți. – Probabil formație onomatopeică.

MOTOTÓL, -OÁLĂ, mototoli, -oale, s. n., adj. 1. S. n. Obiect făcut cocoloș; ghem, ghemotoc. ◊ Expr. A face (pe cineva) mototol = a doborî (pe cineva) la pământ, a lăsa nemișcat, inert. A se face mototol = a se strânge, a se ghemui (de durere etc.). 2. Adj. (Adesea substantivat) Încet la lucru, bleg, moale; nătâng, prost. – Din mototoli (derivat regresiv).

MOTOTOLÍ, mototolesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) face mototol, a (se) strânge ghem, a (se) ghemui. ♦ A (se) șifona, a (se) cocoloși; a (se) boți. – Probabil formație onomatopeică.

MOTOTÓL¹ s. n. (Adesea în construcție cu verbele «a cădea», «a ședea») Obiect făcut cocoloș; corp chircit; ghemotoc. Căzu mototol la pămînt, ca un morman de omăt prăbușit de căldura soarelui. BUJOR, S. 51. I-a aruncat... cît colo mototol. CARAGIALE, O. III 58. ◊ Fig. Marinică umbla pe drumeaguri, omuleț pribeag și rebegit, mototol negru risipit departe pe întinsul șesurilor. DUMITRIU, B. F. 14. Apucînd bine în brațe mototolul adormit, se sculă puternic în picioare și porni. CARAGIALE, O. I 304. ◊ Expr. A face mototol = a mototoli. Furtunile sînt niște copile nebunatice... într-o clipă fac pe om mototol, îl dărîmă la pămînt. SADOVEANU, M. C. 96. Omul face un sac mototol și-l pune sub cap. GÎRLEANU, L. 39.

MOTOTÓL², -OÁLĂ, mototoli, -oale, adj. (Rar la f.; despre oameni) Lipsit de vigoare, bleg, tont. Se învîrtea prin casă, băcănită pe obraji și mototoală. STANCU, D. 440. Fără voință, bleg, mototol, ai să fii toată viața. pas, z. i 293. Mătușa Ruxanda se dădu doi pași înapoi, să-și vadă feciorul mai bine și să-l măsoare mai cu jale, cîtu-i de mototol și nevolnic, C. PETRESCU, R. dr. 20.

MOTOTOLÍ, mototolesc, vb. IV. Tranz. A face mototol, a face cocoloș. Mototoli tustrele răvașele și le zvîrli alături de coș. C. PETRESCU, A. 354. Mototolind în mîini hîrtia a aruncat-o. CARAGIALE, O. III 90. Procopseală nu e cîrpă să o mototolești și să o bagi în sîn. PANN, P. V. II 4. ♦ (Cu privire la haine, rufe) A boți, a șifona. (Refl.) Se puse binișor în pat, ca să nu se mototolească albiturile. ISPIRESCU, L. 251.

mototól¹ adj. m., pl. mototóli; f. mototoálă, pl. mototoále

mototól² s. n., pl. mototoále

mototolí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mototolésc, imperf. 3 sg. mototoleá; conj. prez. 3 să mototoleáscă

mototól adj. m., pl. mototóli; f. sg. mototoálă, pl. mototoále

mototól s. n., pl. mototoále

mototolí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mototolésc, imperf. 3 sg. mototoleá; conj. prez. 3 sg. și pl. mototoleáscă

MOTOTÓL s., adj. 1. s. v. ghemotoc. 2. adj. v. bleg.

MOTOTOLÍ vb. v. șifona.

MOTOTÓL¹ ~oále n. Lucru boțit și strâns în formă de ghem; cocoloș; ghemotoc. * A face ~ a mototoli. /v. a mototoli

MOTOTÓL² ~oálă (~óli, ~oále) Care este greoi, neîndemânatic și nepriceput. /v. a mototoli

A MOTOTOLÍ ~ésc tranz. 1) (lucruri) A comprima dând formă de ghem; a face mototol. 2) A face să se mototolească; a boți; a șifona. /Onomat.

A SE MOTOTOLÍ se ~éște intranz. (despre obiecte) A-și pierde netezimea; a se boți; a se șifona. /Onomat.

mototol n. 1. ghem; 2. ceva strâns tare, deformat; 3. fig. indolent: e mototol și adormit ISP. [Abstras din mototoli]. ║ adv. grămadă: căzu mototol sub masă ISP.

mototolì v. a (se) face mototol. [Poate în loc de motocolì, din motoc, cotoiu].

mototól n., pl. oale (d. mototolesc. Cp. și cu ung. motola, vîrtelniță). Munt. Boț, ghem, ghĭomotoc, lucru mototolit: a face basmaŭa, rufele, haĭnele mototol. Adv. A cădea mototol, a cădea grămadă, grămădit, fără putere. Adj. Motolog, fără energie: om mototol, femeĭe mototoală. V. fofoloc.

mototolésc v. tr. (d. mototol saŭ invers; ung. motólálni, a depăna; ceh. motoliti se, a se învîrti). Vest. Boțesc, stric netezeala: a mototoli o hîrtie, o haĭnă.

MOTOTOL s., adj. 1. s. cocoloș, ghemotoc, (reg.) boboloș, tomoașă, (Olt. și Munt.) toltoașă. (A făcut hîrtia ~.) 2. adj. bleg, indolent, lălîu, moale, molatic, molîu, (reg.) tofolog, (fig.) băligos, mălăieț, mămăligos. (Un om ~.)

MOTOTOLI vb. a (se) boți, a (se) șifona, (rar) a (se) cocoloși, (reg.) a (se) golomozi, a (se) mozoli, a (se) tîrnosi. (I s-au ~ pantalonii.)