morărit

MORĂRÍ, morăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A practica meseria de morar, a fi morar. – Din morar.

MORĂRÍT s. n. 1. Meseria morarului; morărie. 2. Operație de măcinare a cerealelor (sau a altor materiale). ♦ Ramură industrială care se ocupă cu prelucrarea prin zdrobire și mărunțire a boabelor de cereale, producând făină, crupe, griș, orez decorticat etc. 3. Impozit care se plătea în trecut în Țările Române pe mori. – V. morări.

MORĂRÍ, morăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A practica meseria de morar, a fi morar. – Din morar.

MORĂRÍT s. n. 1. Meseria morarului; morărie. 2. Operație de măcinare a cerealelor (sau a altor materiale). ♦ Ramură industrială care se ocupă cu prelucrarea prin zdrobire și mărunțire a boabelor de cereale, producând făină, crupe, griș, orez decorticat etc. 3. Impozit care se plătea odinioară în țările românești pe mori. – V. morări.

MORARÍT s. n. 1. Ocupația, meseria morarului. Trăiește din morărit. ♦ Operația de măcinare a cerealelor sau a altor materiale. 2. (Învechit) Impozit pe mori (introdus la noi în secolul al XVIII-lea).

MORĂRÍ, morăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A practica meseria de morar.

morărí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. morărésc, imperf. 3 sg. morăreá; conj. prez. 3 să morăreáscă

morărít s. n.

morărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. morărésc, imperf. 3 sg. morăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. morăreáscă

morărít s. n.

MORĂRÍT s. morărie.

A MORĂRÍ ~ésc intranz. rar A practica ocupația de morar. /Din morar

MORĂRÍT n. 1) Operație de măcinare a cerealelor. 2) Ocupația morarului; meseria de morar. /v. a morări

2) morărésc v. intr. Funcționez ca morar.

MORĂRIT s. morărie.