morvă

MÓRVĂ, morve, s. f. Boală contagioasă la cai sau la alte animale, caracterizată prin ulcerații pe mucoasa nazală, pe piele și pe alte organe, și care se poate transmite și la om, fiind mortală; răpciugă. – Din fr. morve.

MÓRVĂ, morve, s. f. Boală contagioasă la cai sau la alte animale, caracterizată prin ulcerații pe mucoasa nazală, pe piele și pe alte organe, și care se poate transmite și la om, fiind mortală; răpciugă. – Din fr. morve.

MÓRVĂ s. f. sg. Răpciugă.

mórvă s. f., g.-d. art. mórvei; pl. mórve

mórvă s. f., g.-d. art. mórvei; pl. mórve

MÓRVĂ s. (MED. VET.) 1. răpciugă, (rar) rapin, (reg.) cârtiță, mucărie. (Cal bolnav de ~.) 2. morvă cutanată v. farcin.

MÓRVĂ s.f. Boală contagioasă (la cai), care se manifestă prin ulcerații pe mucoasa nazală, respirație grea etc.; (pop.) răpciugă. [< fr. morve].

MÓRVĂ s. f. boală contagioasă (la cai), care se manifestă prin ulcerații pe mucoasa nazală, respirație grea etc.; răpciugă. (< fr. morve)

MÓRVĂ f. Boală contagioasă a unor animale (cai, măgari etc.) transmisibilă și omului, care se manifestă prin ulcerații pe mucoasa nazală; răpciugă. /<fr. morve

*mórvă f., pl. e (fr. morve). Barb. Răpcĭugă.

MORVĂ s. (MED. VET.) 1. răpciugă, (rar) rapin, (reg.) cîrtiță, mucărie. (Cal bolnav de ~.) 2. morvă cutanată = farcin, (pop.) cîrtiță.