morun

MORÓN s. m. v. morun.

MORÚN, moruni, s. m. Specie de pește din familia sturionilor, cu corpul masiv, gros, ajungând până la lungimea de 4 m, cu capul mic, cu botul triunghiular, apreciat pentru carnea și icrele lui negre (Huso huso). [Var.: morón s. m.] – Din bg. moruna.

MORÓN s. m. v. morun.

MORÚN, moruni, s. m. Specie de pește din familia sturionilor, cu corpul masiv, gros, ajungând până la lungimea de 4 m, cu capul mic, cu botul triunghiular, apreciat pentru carnea și icrele lui negre (Huso huso). [Var.: morón s. m.] – Din bg. moruna.

MORÓN s. m. v. morun.

MORÚN, moruni, s. m. Pește răpitor din familia nisetrului, care trăiește în Marea Neagră cu migrațiuni în apele care se varsă în ea (și în care își depune icrele); are corpul acoperit cu solzi ascunși în piele, capul gros și botul scurt și ascuțit, atingînd greutatea de 500-600 kg; este apreciat pentru carnea lui și, mai ales, pentru icrele negre pe care le produce (Huso huso). – Variantă: morón (CREANGĂ, A. 65) s. m.

morún s. m., pl. morúni

morón s. m., pl. moróni

morún s. m., pl. morúni

MORÚN s. v. scobar.

MORÓN, -Ă s.m. și f. (Med.) Debil mintal. [< engl. moron, cf. gr. moros – prost].

MORÓN, -Ă s. m. f. debil mintal; imbecil, cretin. (< engl. moron)

morun (morúni), s. m. – Varietate de sturion (Acipenser huso). Ngr. μουρούνα (< gr. μύραινα) în parte prin intermediul bg., slov. moruna, sb., cr. muruna (Cihac, II, 203; cf. Vasmer, Gr., 101), cf. tc. morona, mag. moruna. – Der. morunaș, s. m. (pește de Dunăre, Abramis vimba). Nu e clar dacă morună, s. f. (mușețel) are legătură cu acest cuvînt. – Cf. mreană.

MORÚN ~i m. Pește marin de talie mare, cu cap mic și cu bot ascuțit, având corp lung, lipsit de solzi, apreciat pentru carnea și icrele lui. /<bulg. moruna

morun m. pește cu botul ascuțit, ajunge până la o lungime de 8 metri, trăiește în Marea-Neagră; carnea-i se consumă proaspătă și afumată, icrele-i negre sunt foarte gustoase și din bășica-i se face uleiul de morun (Acipenser huso). [Bulg. MORUNA].

morón, V. morun.

morún (sud), morón (nord) și morî́n (Munt.) m. (bg. sîrb. moruna, ngr. murúna, moróna. V. mreană). Un mare pește ganoid (2-3 metri) care diferă de nisetru pin grăsimea luĭ albă (acipenser huso). Din beșica luĭ se face cleĭu de morun.

morun s. v. SCOBAR.

MORUN, moruni, s.m. Pește din fam. acipenseridae (sturioni), cel mai mare sturion, numit și (rus.) beluga (Huso huso), cu corp gros, acoperit de scuturi mici, iar cele dorsale, mai mari, îngropate parțial în piele; poate ajunge până la 5-8 m lungime și 1600 kg; prezent mai ales în Marea Caspică și Marea de Azov, dar și în Marea Neagră, de unde urcă pe distanțe scurte în fluviile aferente; de la morun se obțin icrele negre cele mai valoroase, cu bobul foarte mare, de 3,3-4 mm diametru, de culoare cenușie-neagră, comercializate ca beluga-caviar. – V. sturion

MORON, Guillermo (n. 1926), istoric și scriitor venezuelan. Prof. univ. la Caracas. Contribuții la istoriografia latino-americană („Istoria Venezuelei”, „Istoria contemporană a Americii Latine”). Coordonatorul monumentalei „Istorii generale a Americii”. Romane, povestiri, eseuri, lucrări de istorie literară („Scriitori latino-americani contemporani”).

MORÚN (< bg., scr., ngr.) s. m. Pește din familia acipenseridelor, având lungimea de 1,5-4 m, cu greutatea până la o tonă, de culoare cenușie-închisă, fără solzi, cu corpul masiv, gros, cap relativ mic și bot triunghiular (Huso huso). Trăiește în M. Neagră, M. Adriatică și M. Caspică și migrează în fluvii pentru reproducere. Este pescuit pentru carne și icrele negre. Trăiește până la 100 de ani.