morocăneală

MOROCĂNEÁLĂ, morocăneli, s. f. (Reg.) Acțiunea de a morocăni; mustrare, cicăleală. – Morocăni + suf. -eală.

MOROCĂNEÁLĂ, morocăneli, s. f. (Reg.) Acțiunea de a morocăni; mustrare, cicăleală. – Morocăni + suf. -eală.

MOROCĂNEÁLĂ, morocăneli, s. f. Acțiunea de a morocăni; mustrareçicăleală.La vale iar să da pe jos, ca să nu se spetească iepele. Chirieșii, vrînd-nevrînd, trebuiau să se deie și ei; căci li era lehamite de morocăneala lui moș Nichifor. CREANGĂ, P. 107.

morocăneálă s. f., g.-d. art. morocănélii; pl. morocănéli

morocăneálă s. f., g.-d. art. morocănélii; pl. morocănéli

MOROCĂNEÁLĂ s. posăcie, posomoreală, ursuzenie, ursuzlâc, (rar) posăceală. (~ unui om prost dispus.)

MOROCĂNEÁLĂ s. v. bodogăneală, cicăleală, dăscăleală, sâcâială.

morocăneală f. murmurare continuă: le era lehamite de morocăneala lui moș Nichifor CR.

morocăneálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a morocăni.

MOROCĂNEALĂ s. posăcie, posomoreală, ursuzenie, ursuzlîc, (rar) posăceală. (~ unui om prost dispus.)

morocăneală s. v. BODOGĂNEALĂ. CICĂLEALĂ. DĂSCĂLEALĂ. SÎCÎIALĂ.