molă

MOLÁ³, molez, vb. I. Tranz. (Mar.) A da drumul complet unei parâme. – Din fr. moler.

MOLÁ³, molez, vb. I. Tranz. (Mar.) A da drumul complet unei parâme. – Din fr. moler.

*molá³ (a ~) vb., ind. prez. 3 moleáză

mólă (tumoră) s. f., g.-d. art. mólei

molá vb., ind. prez. 1 sg. moléz, 3 sg. și pl. moleáză

mólă (med.) s. f.

MOLÁ¹ vb. tr. (mar.) a elibera complet o parâmă din locul unde a fost legată. (< fr. moler)

MÓLĂ s. f. tumoare în uter, după fecundare, împiedicând dezvoltarea fătului. (< fr. môle)

Mol/ă, -ică v. Samuil 8.