molotru

MOLÓTRU, molotri, s. m. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu flori albastre și cu fructul în formă de păstaie (Trigonella besseriana). ♦ (Reg.) Molură. – Din sl. molotrĭ.

MOLÓTRU, molotri, s. m. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu flori albastre și cu fructul în formă de păstaie (Trigonella besseriana). ♦ (Reg.) Molură. – Din sl. molotrĭ.

MOLÓTRU s. m. (Regional) Sulfină. Frunză verde de molotru, Dacă astăzi sînt în codru... De ce nu mă-n- trebi, creștine, Să-ți spui focul ce-arde-n mine? FILIMON, C. 121. [Pentru] tușea rea... Rădăcina de molotru și cu sămînța lin, pisează-le și le bea cu vin. ȘEZ. VIII 152.

!molótru (-lo-tru) s. m., art. molótrul; pl. molótri, art. molótrii

molótru s. m. (sil. -tru), art. molótrul; pl. molótri

MOLÓTRU s. v. chimen, chimion, molură, schinduf, sulfină.

MOLOTRU ÁLB s. v. sulfină.

MOLOTRU ALBÁSTRU s. v. sulfină albastră.

molótru (molótri), s. m. – Sulfină (Melilotus coerulea). Mr. malathru. Mgr. μάραθρον, prin intermediul sl. molotri (Cihac, II, 202; Tiktin; Conev 48). Der. directă din gr., printr-o var. *μόλοθρον (Diculescu, Elementele, 469), pare mai puțin probabilă.

molotru m. plantă leguminoasă cu floarea galbenă (Melilotus). [Slav. MOLOTRŬ].

sulfină f. plantă numită și molotru, ale carii flori galbene mirositoare se pun printre rufe pentru a le parfuma (Melilotus). [Mold. sulcină: origină necunoscută].

molótru m. (vsl. molotrŭ, mărar, d. ngr. málathron și márathron. V. mărar). Sulfină. Un fel de mărar ale căruĭ fructe se întrebuințează în medicină (foeniculum vulgare [officinále saŭ capilláceum]).

molotru s. v. CHIMEN. CHIMION. MOLURĂ. SCHINDUF. SULFINĂ.

molotru alb s. v. SULFINĂ.

molotru albastru s. v. SULFINĂ ALBASTRĂ.