mola

MOLÁ², molale, s. f. (Înv.) Preot musulman; judecător turc, superior cadiului, în marile orașe. [Var.: mulá s. f.] – Din tc. molla.

MÓLA¹ interj. Cuvânt folosit pentru a da comenzi pe vapoare; lasă! dă-i drumul! – Din tc. mola.

MOLÁ³, molez, vb. I. Tranz. (Mar.) A da drumul complet unei parâme. – Din fr. moler.

MULÁ² s. f. v. mola².

MOLÁ² s. f. (Turcism înv.) Preot musulman; judecător turc, superior cadiului, în marile orașe. [Var.: mulá s. f.] – Din tc. molla.

MÓLA¹ interj. Cuvânt folosit pentru a da comenzi pe vapoare; lasă! dă-i drumul! – Din tc. mola.

MOLÁ³, molez, vb. I. Tranz. (Mar.) A da drumul complet unei parâme. – Din fr. moler.

MULÁ² s. f. v. mola².

molá² (înv.) s. f., art. moláua, g.-d. art. molálei; pl. molále, art. molálele

móla¹ interj.

*molá³ (a ~) vb., ind. prez. 3 moleáză

mólă (tumoră) s. f., g.-d. art. mólei

molá s. f., art. moláua, g.-d. art. molálei; pl. molále

móla interj.

molá vb., ind. prez. 1 sg. moléz, 3 sg. și pl. moleáză

mólă (med.) s. f.

MOLÁ¹ vb. tr. (mar.) a elibera complet o parâmă din locul unde a fost legată. (< fr. moler)

MÓLA² s. m. „peștele lună”, lung până la 2 m și greu până la 1000 kg, din mările Europei occidentale. (< fr. môle)

MÓLĂ s. f. tumoare în uter, după fecundare, împiedicând dezvoltarea fătului. (< fr. môle)

molá s. f. – Titlu onorofic pentru demnitarii turci. Tc. mola, din arab. maula (Eguilaz 465; Șeineanu, III, 81; Lokotsch 1448). Sec. XIX, înv.

móla interj. – Lasă, dă drumul! It. molla, prin intermediul tc. mola (Scriban). Termen marinăresc.

molà m. judecător mahomedan (în orașele mari). [Turc. MOLLA].

molá f. (turc. ar. mollá). În țările musulmane, titlu dat funcționarilor politicĭ și religioșĭ, marilor negustorĭ și altora (fr. mollah).

móla, interj. care, în marină, înseamnă „dă-ĭ drumu, lasă liber” (turc. mola, d. it. molla, imper. d. mollare, a da drumu). V. maĭna, vira.

Mol/ă, -ică v. Samuil 8.

molá s. f. (Turcism, înv.) Preot musulman; judecător turc superior cadiului în marile orașe; hoge, jurisconsult. [Art.: molaua – Var. mulá s. f., moláh s. m.] – Din tc. molla.