mofturos

MOFTURÓS, -OÁSĂ, mofturoși, -oase, adj., s. m. și f. (Persoană) care face mofturi (2); (om) capricios, năzuros. – Moft + suf. -os.

MOFTURÓS, -OÁSĂ, mofturoși, -oase, adj., s. m. și f. (Persoană) care face mofturi (2); (om) capricios, năzuros. – Moft + suf. -os.

MOFTURÓS, -OÁSĂ, mofturoși, -oase, adj. Care face mofturi, răzgîiat, capricios, pretențios. Copil mofturos.

mofturós adj. m., s. m., pl. mofturóși; f. mofturoásă, pl. mofturoáse

mofturós adj. m., s. m., pl. mofturóși; f. sg. mofturoásă, pl. mofturoáse

MOFTURÓS adj. 1. boieros, capricios, fandosit, năzuros, pretențios, sclifosit, (pop.) izmenit, (reg.) năsfiros, năturos. (E cam ~ dumnealui!) 2. dificil, năzuros, (pop.) gingaș, lingav, (Mold., Munt. și sudul Transilv.) scarandiv. (~ la mâncare.)

Mofturos ≠ nemofturos, necapricios

MOFTURÓS ~oásă (~óși, ~oáse) și substantival (despre persoane) Care face mofturi; capricios; dificil; năzuros. /moft + suf. ~os

mofturos a. care face mofturi.

moftorós și -urós, -oásă adj. (d. mofturĭ). Fam. Care face mofturĭ, năzuros.

MOFTUROS adj. 1. boieros, capricios, fandosit, năzuros, pretențios, sclifosit, (pop.) izmenit, (reg.) năsfiros, năturos. (E cam ~ dumnealui!) 2. dificil, năzuros, (pop.) gingaș, lingav, (Mold., Munt. și sudul Transilv.) scarandiv. (~ la mîncare.)