modoran

MODÂRLÁN adj., s. m. v. modoran.

MODORÁN, modorani, adj., s. m. (Reg.) (Om) grosolan, bădăran. [Var.: modârlán adj., s. m.] – Et. nec.

MODÂRLÁN adj., s. m. v. modoran.

MODORÁN, modorani, adj., s. m. (Reg.) (Om) grosolan, bădăran. [Var.: modârlán adj., s. m.] – Et. nec.

MODÎRLÁN, modîrlani, s. m. (Regional) Om cu maniere grosolane; necioplit, bădăran.

modorán (reg.) s. m., pl. modoráni

modorán s. m., pl. modoráni

MODÂRLÁN adj., s. v. bădăran, grosolan, mitocan, mârlan, mârlănoi, mocofan, mojic, necivilizat, nepoliticos, ordinar, țărănoi, țoapă, țopârlan, vulgar.

MODORÁN adj., s. v. bădăran, grosolan, mitocan, mârlan, mârlănoi, mocofan, mojic, necivilizat, nepoliticos, ordinar, țărănoi, țoapă, țopârlan, vulgar.

MODORÁN ~i m. reg. Persoană care vădește lipsă de educație; mitocan; bădăran; mârlan; tolomac; țopârlan. /Orig. nec.

modorán, modoráni, s.m. (reg.) 1. om necioplit, mojic, grosolan, bădăran, modârlan; modârlă. 2. (la pl.) lăieși nomazi.

modârlan m. mocărțan.

mòdor (modoran) m. Tr. 1. om tăcut, morocănos; 2. pl. modorani, numele lăieșilor sau țiganilor vagabonzi. [Vorba pare înrudită cu bùdure, buștean; provențala posedă ambele forme: boudourro, moudourro, bădăran, mojic, posac].

modîrlán și mogîrlán, -că s. (var. din momîrlan, bodîrlan). Modoran, moglan, țopîrlan, om necĭoplit.

modorán, -că s. (var. din bădăran și rudă cu modîrlan). Mold. Mojic, om de rînd (moglan, mîrlan, ghĭorlan, mocofan, mocîrțan, țopîrlan): să-șĭ dea coatele cu modoraniĭ orĭ să se ĭa de gît cu Țigancele... asta întărîtase tot satu (Sov. 174).

modîrlan adj., s. v. BĂDĂRAN. GROSOLAN. MITOCAN. MÎRLAN. MÎRLĂNOI. MOCOFAN. MOJIC. NECIVILIZAT. NEPOLITICOS. ORDINAR. ȚĂRĂNOI. ȚOAPĂ. ȚOPÎRLAN. VULGAR.

modoran adj., s. v. BĂDĂRAN. GROSOLAN. MITOCAN. MÎRLAN. MÎRLĂNOI. MOCOFAN. MOJIC. NECIVILIZAT. NEPOLITICOS. ORDINAR. ȚĂRĂNOI. ȚOAPĂ. ȚOPÎRLAN. VULGAR.

Modora, -n v. Modru II 1, 2.