mocancă

MOCÁNCĂ, mocance, s. f. 1. Femeie (româncă) dintr-o regiune de munte (în special din Transilvania); soție sau fiică de mocan; mocăniță. 2. (La sg.; art.) Numele unui dans popular asemănător cu hora; melodie după care se execută acest dans; mocănească. – Mocan + suf. -că.

MOCÁNCĂ, mocance, s. f. 1. Femeie (româncă) dintr-o regiune de munte (în special din Transilvania); soție sau fiică de mocan; mocăniță. 2. (La sg.; art.) Numele unui dans popular asemănător cu hora; melodie după care se execută acest dans; mocănească. – Mocan + suf. -că.

MOCÁNCĂ, mocance, s. f. 1. Soție sau fiică de mocan; femeie originară din Transilvania. întind mîinile spre cănile pe care le aduce pe o tavă mare de lemn mocanca, nevasta cîrciumarului. STANCU, D. 133. 2. (La sg. art.) Numele unui dans popular. În toiul sîrbei, chindiei, mocancei, cînd tinerii. jucau de rupeau pămîntul. ȘEZ. XII 31.

mocáncă s. f., g.-d. art. mocáncei; pl. mocánce

mocáncă s. f., g.-d. art. mocáncei; pl. mocánce

MOCÁNCĂ s. 1. (reg.) mocăniță, munteancă. (~ din Țara Bârsei.) 2. (art.) mocăneasca (art.). (Dansul popular numit ~.)

MOCÁNCĂ s. v. țărancă, țărăncuță.

MOCÁNCĂ, mocance, s.f. Nume dat femeilor din regiunile muntoase (în special ale Transilvaniei).

MOCÁNCĂ ~ce f. 1) Locuitoare din regiunile muntoase, mai ales din Transilvania; mocăniță. 2) Soție sau fiică a mocanului; mocăniță. /mocan + suf. ~că

MOCANCĂ s. 1. (reg.) mocăniță, munteancă (~ din Țara Bîrsei.) 2. (art.) mocăneasca (art.). (Dansul popular numit ~.)

mocancă s. v. ȚĂRANCĂ. ȚĂRĂNCUȚĂ.