misterios

MISTERIÓS, -OÁSĂ, misterioși, -oase, adj. Care este (încă) necunoscut sau greu de înțeles, tainic; care ascunde un mister¹ (1) sau este înconjurat de mister; enigmatic. [Pr.: -ri-os] – Din fr. mystérieux, it. misterioso.

MISTERIÓS, -OÁSĂ, misterioși, -oase, adj. Care este (încă) necunoscut, greu de înțeles, tainic; care ascunde un mister¹ (1), despre care nu se știe nimic; enigmatic. [Pr.: -ri-os] – Din fr. mystérieux, it. misterioso.

MISTERIÓS, -OÁSĂ, misterioși, -oase, adj. 1. Care conține lucruri necunoscute, de neînțeles, plin de mister tainic, ascuns. Nu are decît o misterioasă icoană din viitor. GALACTION, O. I 323. Era un vis misterios și blînd din cale-afară. EMINESCU, O. I 185. Auz o armonie... Un glas care se pare Ascuns în depărtare, Un imn misterios. ALEXANDRESCU, M. 49. ◊ (Adverbial) Cadrele-aurite ce de păreți sînt prinse Sub palidă lumină apar misterios. ALECSANDRI, P. III 3. 2. (Despre persoane și manifestările lor) Care ascunde ceva, despre care nu se știe nimic; enigmatic. Privea țintă numai cu ochii lui vii și zimbea cu zîmbetul lui misterios. SADOVEANU, O. VII 77. Misterios, fără să spuie cuiva secretul numelui lui, el ședea hi casa preotului bătrîn. EMINESCU, N. 39. Iată aceea ce ne va lămuri asupra misterioasei dame. NEGRUZZI, S. I 45.

misteriós (-ri-os) adj. m., pl. misterióși; f. misterioásă, pl. misterioáse

misteriós adj. m. (sil.-ri-os), pl. misterióși; f. sg. misterioásă, pl. misterioáse

MISTERIÓS adj. 1. v. ascuns. 2. tainic, (livr.) cabalistic. (Semne ~oase.) 3. enigmatic. (Un om ~.) 4. v. enigmatic. 5. magic, ocult, (înv.) maghicesc. (Forțe ~oase.)

MISTERIÓS, -OÁSĂ adj. 1. (adesea adv.) Tainic, secret. 2. Ascuns; care face o taină din orice; enigmatic. [Pron. -ri-os. / cf. fr. mystéreux, it. misterioso].

MISTERIÓS, -OÁSĂ adj. 1. (și adv.) tainic, secret. 2. ascuns; care face o taină din orice; enigmatic. (< fr. mystérieux)

MISTERIÓS ~oásă (~óși, ~oáse) Care conține un mister; plin de mister; tainic; enigmatic; mistic. [Sil. -ri-os] /<fr. mystérieux, it. misterioso

misterios a. 1. ce conține vreun mister, vreun înțeles ascuns: vorbe, semne misterioase; 2. care s’ascunde de alții fără cuvânt.

*misteriós, -oásă adj. (fr. mystérieux, it. misterioso). Taĭnic, secret, care conține un mister: vorbe, semne misterioase. Care ține ascunse lucrurĭ care nu merită să fie ascunse: om, caracter misterios. Adv. În mod misterios: mĭ-a șoptit misterios. V. tenebros.

MISTERIOS adj. 1. ascuns, criptic, enigmatic, ocult, secret, tainic, (livr.) sibilic, sibilin, sibilinic, (înv.) misteric, tăinos, (fig.) nepătruns. (Emblema avea un sens ~.) 2. tainic, (livr.) cabalistic. (Semne ~.) 3. enigmatic. (Un om ~.) 4. enigmatic, neînțeles, tainic. (Un farmec ~.) 5. magic, ocult, (înv.) maghicesc. (Forțe ~.)