mistacocet

MISTACOCÉT, -Ă, mistacoceți, -te, adj., s. m., s. n. 1. Adj., s. m. (Pește) fără dinți. 2. S. n. (La pl.) Specie de cetacee asemănătoare balenei; (și la sg.) animal din această specie. – Din fr. mystacocète.

MISTACOCÉT, -Ă, mistacoceți, -te, adj., subst. 1. Adj., s. m. (Pește) fără dinți. 2. S. n. (La pl.) Specie de cetacee asemănătoare balenei; (și la sg.) animal din această specie. – Din fr. mystacocètes.

mistacocét adj. m., s. m., s. n., pl. mistacocéți; f. sg. mistacocétă, pl. mistacocéte

MISTACOCÉTE s.n.pl. Specie de cetacee fără dinți, reprezentate prin balene: (la sg.) animal din această specie. [Sg. mistacocet, -ă. / < fr. mystacocètes, cf. gr. mystax – mustață, ketos – cetaceu].

MISTACOCÉT, -Ă I. adj. (despre pești) fără dinți. II. s. n. pl. subordin de cetacee fără dinți: balene. (< fr. mystacocète/s/)

MISTACO- „mustață”. ◊ gr. mystax, akos „barbă, mustață” > fr. mystaco-, engl. id. > rom. mistaco-. □ ~cete (v. -cete), s. n. pl., specie de cetacee fără dinți, avînd ca reprezentant balena.