mirmecofag

MIRMECOFÁG, -Ă, mirmecofagi, -ge, adj. (Zool.; despre animale) Care se hrănește cu furnici. – Din fr. myrmécophage.

MIRMECOFÁG, -Ă, mirmecofagi, -ge, adj. (Zool.; despre animale) Care se hrănește cu furnici. – Din fr. myrmécophage.

mirmecofág adj. m., pl. mirmecofági; f. sg. mirmecofágă, pl. mirmecofáge

MIRMECOFÁG, -Ă adj. (Despre animale) Care se hrănește cu furnici. [< fr. myrmécophage].

MIRMECOFÁG, -Ă adj. (despre animale) care se hrănește cu furnici. (< fr. myrmécophage)

MIRMECO- „furnici”. ◊ gr. myrmex, ekos „furnică” > fr. myrméco-, engl. id., germ. myrmeko- > rom. mirmeco-. □ ~core (~chore, ~hore) (v. -cor), adj., s. f. pl., (plante) ale căror semințe și fructe sînt răspîndite prin intermediul furnicilor; ~fag (v. -fag), adj., (despre animale) care se hrănește cu furnici; ~fil (v. -fil₁), adj., s. m. și f., 1. adj., s. m. și f., (Plantă) în care trăiesc furnici. 2. adj., s. m. și f., (Animal) care trăiește în furnicare; ~fite (v. -fit), adj., s. f. pl., (plante) care oferă furnicilor hrană și adăpost; ~fob (v. -fob), adj., care se teme de furnici; ~logie (v. -logie₁), s. f., studiu științific al furnicilor.