mirific

MIRÍFIC, -Ă, mirifici, -ce, adj. (Livr.) Minunat, măreț. – Din fr. mirifique.

MIRÍFIC, -Ă, mirifici, -ce, adj. (Livr.) Minunat, măreț. – Din fr. mirifique.

MIRÍFIC, -Ă, mirifici, -e, adj. (Franțuzism) Minunat, admirabil, măreț. Panorama mirifică a Sinaiei, cu simetricele ei constelații de lampioane electrice. CARAGIALE, II 200.

mirífic (livr.) adj. m., pl. mirífici; f. mirífică, pl. mirífice

mirífic adj. m., pl. mirífici; f. sg. mirífică, pl. mirífice

MIRÍFIC adj. v. minunat, splendid, strălucitor.

MIRÍFIC, -Ă adj. (Liv.) Minunat, măreț; admirabil. [Cf. lat. mirificus, fr. mirifique].

MIRÍFIC, -Ă adj. (și adv.) minunat; măreț; admirabil. (< fr. mirifique, lat. mirificus)

MIRÍFIC ~că (~ci, ~ce) livr. Care provoacă admirație ieșită din comun; în stare să producă admirație extraordinară. /<fr. mirifique

mirific a. minunat: panorama mirifică a mării CAR.

*mirífic, -ă adj. (lat. mirificus, d. mirus, miraculos, minunat, și fácere, a face). Fam. Miraculos, minunat. Adv. În mod miraculos: a cînta mirific.

mirific adj. v. MINUNAT. SPLENDID. STRĂLUCITOR.