miraj

MIRÁGIU s. n. v. miraj.

MIRÁJ, miraje, s. n. I. 1. Fenomen optic produs prin refracția treptată a luminii în straturi de aer cu densități diferite, din cauza căruia, mai ales în deșert sau pe mare, apar la orizont imagini răsturnate ale unor părți din natură, ale unor obiecte îndepărtate etc., ca și cum s-ar reflecta într-o apă; p. ext. fata morgana. 2. Fig. Imagine înșelătoare; închipuire, iluzie deșartă. 3. Fig. Farmec, atracție irezistibilă. II. (În sintagma) Mirajul ouălor = operație de examinare a ouălor supuse incubației pentru a urmări dezvoltarea embrionului. [Var.: (rar) mirágiu s. n.] – Din fr. mirage.

MIRÁGIU s. n. v. miraj.

MIRÁJ, miraje, s. n. I. 1. Fenomen optic produs prin refracția treptată a luminii în straturi de aer cu densități diferite, datorită căruia în unele regiuni apar la orizont imagini răsturnate și suplimentare ale unor părți din natură, ale unor lucruri îndepărtate etc., ca și cum s-ar reflecta într-o apă; p. ext. fata morgana. 2. Fig. Imagine înșelătoare; închipuire, iluzie deșartă. 3. Fig. Farmec, atracție irezistibilă. II. (În sintagma) Mirajul ouălor = operație de examinare a ouălor supuse incubației naturale sau artificiale.pentru a urmări starea și dezvoltarea embrionului. [Var.: (rar) mirágiu s. n.] – Din fr. mirage.

MIRÁGIU s. n. V. miraj.

MIRÁJ, miraje, s. n. 1. Fenomen optic produs prin refracția luminii în atmosferă, datorită căruia uneori în regiunile de stepă, în deșerturi și în regiunile polare apar la orizont imagini răsturnate și suplimentare ale unor părți din natură, lucruri etc. îndepărtate, dînd iluzia că se reflectă într-o apă. V. fata morgana, apa morților. Apa cea lină nu-i apă, ci fundul văii... În zilele de august priveliștea asta e obișnuită și fenomenul se cheamă miraj. SADOVEANU, O. L. 12. Orașul strălucește în distanță de cinci oare... el atrage de departe și te înșală prin efectul mirajului. ALECSANDRI, C. 181. 2. Fig. Farmec, atracție. Ochii sînt luați de mirajul munților. CAMILAR, N. I 116. Țăran atras de mirajul orașului. SAHIA, N. 95. – Variantă: mirágiu, miragii (C. PETRESCU, C. V. 12, ALECSANDRI, P. III 93), s. n.

miráj s. n., pl. miráje

miráj s. n., pl. miráje^[1]

MIRÁJ s. (rar) vedenie. (A avut un ~.)^[1]

MIRÁJ s. v. atracție, farmec, iluzie, închipuire, nălucire, părere.^[1]

MIRÁGIU s.n. v. miraj.

MIRÁJ s.n. 1. Fenomen optic datorit refracției luminii, care face ca uneori imaginea unor lucruri depărtate și ascunse dincolo de orizont să apară mai apropiată și răsturnată. ♦ (Fig.) Iluzie. 2. Farmec, atracție. [Var. miragiu s.n. / < fr. mirage].

MIRÁJ s. n. 1. fenomen optic datorat refracției luminii, care face uneori ca imaginea unor lucruri depărtate și ascunse dincolo de orizont să apară mai apropiată și răsturnată. 2. (fig.) iluzie. 3. lucru atrăgător; farmec, atracție. 4. examinare a ouălor supuse incubației cu ajutorul ovoscopului. (< fr. mirage)

MIRÁJ¹ ~e n. 1) Iluzie optică, datorată refracției luminii, în care imaginea unor lucruri depărtate apare apropiată și răsturnată. ~ de deșert. 2) fig. Aparență seducătoare și înșelătoare; iluzie deșartă. ~ul gloriei. 3) Ansamblu de calități care trezesc admirație; farmec; vrajă; fascinație. /<fr. mirage^[1]

MIRÁJ² ~e n.: ~ul ouălor examinare a ouălor pentru a urmări starea și dezvoltarea embrionului. /<fr. mirage^[1]

miraj n. 1. fenomen optic datorit refracțiunii atmosferice și care face s’apară, ca într’un lac, imaginea răsturnată a obiectelor situate dasupra orizontului; 2. fig. iluziune amăgitoare: o, miraj sublim, fantastic! AL. (= fr. mirage).

meregíŭ m. (turc. merağy. V. merea). Dobr. Jitar, pîndar. – Și miragíŭ (Neam. Rom. Pop. 6 Mrt. 1918, 2).

*miragíŭ, V. meregiŭ.

*mirágiŭ n. și (ob.) -áj n., pl. urĭ (fr. mirage, it. miraggio). Un fenómen optic (particular țărilor calde) pin care lucrurile depărtate se văd răsturnate ca cum s’ar oglindi în apă. Fig. Iluziune înșelătoare. – Miragiu e produs de încălzirea saŭ rărirea inegală a straturilor de aer și, pin urmare, de refracțiunea inegală a razelor soareluĭ. Asta se întîmplă une-orĭ la suprafața măriĭ, dar maĭ des pe marile cîmpiĭ de nisip foarte încălzite de razele soareluĭ; cauza e că straturile de aer care-s în contact imediat cu solu, aflîndu-se la o temperatură maĭ înaltă de cît stratu superior și fiind decĭ maĭ rare, se văd bine imaginile drepte și răsturnate ale lucrurilor de la orizont. Miraju a fost des observat de armata franceză în timpu expedițiuniĭ din Egipt. Solu Egiptuluĭ de jos e o vastă cîmpie a căreĭ uniformitate nu e întreruptă de cît de cîte-va ridicăturĭ, unde-s satele. Cînd suprafața pămîntuluĭ e încălzită de soare, terenu pare terminat pintr’o inundațiune generală. Fiecare deal prezentă supt el imaginea luĭ răsturnată, ca cum ar fi pe apă. Cu cît înaintezĭ, cu atît descoperĭ solu și terenu arzător acolo unde credeaĭ că e ceru saŭ alt-ceva.

MIRAJ s. (rar) vedenie. (A avut un ~.)

miraj s. v. ATRACȚIE. FARMEC. ILUZIE. ÎNCHIPUIRE. NĂLUCIRE. PĂRERE.